Prezentarea formațiilor sportive de seniori din județul Neamț angrenate în competiții oficiale și amicale (fotbal, volei, handbal, futsal cu precădere), ocazional rugby, atletism,box, canotaj ș.a
CEAHLĂUL, AJUNS LA ORA ADEVĂRULUI! Cu CSM Pașcani nu mai ajunge doar promisiunea progresului. Daniel Stoica are nevoie de victorie!
Sâmbătă, 10 octombrie, ora 15:00. Pe teren propriu, ACSM Ceahlăul întâlnește CSM Pașcani în etapa a VIII-a din Liga a III-a, Seria I. După șapte etape în care rezultatele nu au livrat ceea ce se aștepta de la echipă, galben-negrii caută prima victorie a sezonului. Remiza de la Adjud a adus un strop de oxigen, dar nu rezolvă criza de puncte. Acum, echipa lui Daniel Stoica trebuie să demonstreze că poate trece de la semne încurajatoare la rezultate concrete.
Un punct la Adjud. Acum, cine livrează victoria?
Remiza, 1-1, obținută în deplasare cu CSM Adjud, formație aflată pe locul al treilea în clasament, poate fi privită drept un pas înainte. Antonio Agafiței a semnat golul egalizator, iar Ceahlăul a plecat cu un punct dintr-un teren dificil.
Dar să nu confundăm un rezultat încurajator cu o redresare.
Pentru o echipă care încă așteaptă prima victorie a campionatului, egalul nu poate deveni o pernă de confort. Este cel mult o gură de aer înaintea unui examen în care obligația rezultatului apasă tot mai tare. Ceahlăul are nevoie să adune puncte, nu doar argumente pentru care lucrurile ar putea merge mai bine.
După un start de sezon complicat și înfrângeri care au scos la iveală vulnerabilități serioase, formația pietreană trebuie să demonstreze că a învățat ceva din propriile greșeli. Iar meciul cu CSM Pașcani este exact genul de confruntare în care această schimbare trebuie să se vadă pe tabelă.
La Adjud, Ceahlăul a arătat că poate rezista. Cu Pașcani trebuie să arate că știe și să câștige.
Daniel Stoica, între reconstrucție și presiunea rezultatului
Daniel Stoica lucrează cu o echipă schimbată radical în vară, într-un proces de omogenizare care nu se rezolvă peste noapte. Lipsa automatismelor, dificultățile de organizare și problemele de eficiență ofensivă au complicat începutul de campionat.
Contextul explică o parte dintre dificultăți, dar nu poate ține loc de rezultate la nesfârșit.
Ceahlăul are nevoie de mai mult decât intenții bune și perioade scurte de joc consistent. Are nevoie de o echipă capabilă să păstreze echilibrul timp de 90 de minute, să nu ofere cadouri adversarului și să transforme ocaziile în goluri.
Misiunea antrenorului este clară: să găsească formula care să reducă erorile individuale, să dea coerență construcției și să aducă mai multă agresivitate în treimea adversă. Un gol primit nu trebuie să destabilizeze întreaga echipă, iar un rezultat nefavorabil nu poate deveni o fatalitate acceptată înainte de fluierul final.
Partida cu Pașcani va fi și un test de caracter. Când prima victorie întârzie, presiunea se mută de la o etapă la alta, iar fiecare minut fără gol poate alimenta nerăbdarea. Tocmai de aceea, Ceahlăul trebuie să joace inteligent, nu disperat.
Pașcaniul nu vine pentru a rezolva problemele Ceahlăului
CSM Pașcani are propriile interese în această confruntare și nu va intra pe teren pentru a-i oferi gazdei un prilej de reabilitare. Orice adversar simte presiunea unei echipe care aleargă după prima victorie, iar această vulnerabilitate poate fi exploatată.
De aceea, galben-negrii trebuie să evite două capcane: să forțeze inutil jocul din dorința de a marca repede și să confunde posesia cu dominarea reală.
Cheia poate sta în intensitatea duelurilor, în câștigarea mingilor a doua și în capacitatea de a construi atacuri care să pună efectiv în pericol poarta adversă. În același timp, concentrarea defensivă trebuie să rămână intactă, mai ales în momentele de tranziție și la fazele fixe.
Despre Pașcani nu sunt suficiente date statistice actualizate pentru a formula concluzii categorice privind forma și punctele sale slabe. Dar nici nu este nevoie de un adversar de top pentru ca un meci să devină complicat atunci când gazdele joacă sub presiunea rezultatului.
Ceahlăul nu are nevoie de un adversar convenabil. Are nevoie să-și facă propria treabă.
Clasamentul nu așteaptă. Nici răbdarea nu este infinită.
În Liga a III-a, punctele pierdute la începutul sezonului pot deveni o povară pe care o echipă o cară mult după ce problemele inițiale par rezolvate. Pentru Ceahlăul, fiecare etapă fără victorie prelungește distanța dintre speranță și realitate.
O eventuală victorie cu CSM Pașcani nu ar șterge înfrângerile anterioare și nici nu ar rezolva peste noapte toate problemele lotului. Ar putea însă schimba atmosfera, ar reda încredere jucătorilor și ar oferi un fundament concret pentru următoarele etape.
În schimb, un nou rezultat negativ ar ridica inevitabil alte semne de întrebare privind capacitatea echipei de a transforma reconstrucția într-un proiect competitiv.
Acesta este adevăratul pariu al partidei de sâmbătă: nu doar trei puncte, ci dovada că echipa se mișcă în direcția corectă.
Galben-negrul are nevoie de tribună. Dar răspunsul trebuie să vină din teren!
Clubul îi cheamă pe suporteri să fie alături de echipă, iar apelul este firesc. Într-un moment dificil, încurajarea tribunelor poate conta. Ceahlăul are nevoie de public, de energie și de un stadion care să împingă echipa înainte.
Dar susținerea suporterilor nu poate marca goluri în locul jucătorilor și nici nu poate repara greșelile din teren. Publicul poate oferi impulsul, însă răspunsul trebuie să vină de la cei care îmbracă tricoul galben-negru.
Sâmbătă, Ceahlăul are șansa de a transforma remiza de la Adjud într-un punct de plecare real. Nu mai este suficient să promită că echipa crește, că se omogenizează sau că jocul arată mai bine. La un moment dat, progresul trebuie măsurat în puncte.
Iar acel moment a venit.
ACSM Ceahlăul – CSM Pașcani nu este doar un meci din etapa a VIII-a. Este un examen al maturității, al caracterului și al eficienței. Galben-negrii au nevoie de prima victorie. Orice alt rezultat va prelungi întrebările.
FIȘA MECIULUI
Liga a III-a – Seria I, etapa a VIII-a
Partida: ACSM Ceahlăul Piatra Neamț – CSM Pașcani
Data: sâmbătă, 10 octombrie 2026
Ora: 15:00
Oficialii delegați:
Arbitru: Dragoș-Ionuț Balan (Vaslui)
Asistent 1: Alexandru Ciuraru (Vaslui)
Asistent 2: Mircea Dragu (Vaslui)
Arbitru de rezervă: Silviu Gabriel Popa (Vaslui)
Observator arbitri: Iulian Brînză (Botoșani)
Delegat de joc: Ilie Andrici (Botoșani)
Obiectivul Ceahlăului: prima victorie a sezonului.
Sâmbătă, de la ora 15:00, galben-negrii au nevoie de puncte. Nu de scuze, nu de promisiuni și nu doar de impresii mai bune. De puncte!
Andrei Apostol, cu sufletul împărțit între Ceahlăul și Poli Iași: „Mi-am dorit foarte mult să joc acasă, dar nu puteam să merg pe promisiuni”
Fotbalistul pietrean a explicat motivele plecării de la Ceahlăul, a vorbit despre perioada în care s-a pregătit fără să fie plătit și a mărturisit că îl doare situația clubului nemțean. Ajuns la Politehnica Iași, Apostol își dorește să contribuie la un proiect în care suporterii au un rol important.
Andrei Apostol a vorbit deschis despre unul dintre cele mai dificile momente ale carierei sale: despărțirea de Ceahlăul Piatra-Neamț și alegerea de a continua la Politehnica Iași. Într-un interviu în care emoția a fost greu de ascuns, fotbalistul pietrean a explicat că decizia plecării nu a fost una luată cu ușurință, ci după o perioadă de așteptare, promisiuni și incertitudine.
Pentru Apostol, posibilitatea de a juca acasă, în fața familiei și a oamenilor care îl cunosc, a cântărit enorm. A sperat până în ultima clipă că lucrurile se vor rezolva la Ceahlăul, însă situația contractuală și lipsa unor garanții concrete l-au determinat, în cele din urmă, să accepte oferta de la Iași.
„Mi-am dorit foarte mult să joc acasă. Să vină familia la meci, să vină oameni din oraș care te cunosc. Cui nu i-ar plăcea să joace la o asemenea infrastructură?”, a mărturisit fotbalistul.
O lună de pregătire fără bani și promisiuni care nu s-au concretizat
Andrei Apostol a explicat că el, Andrei Vițelaru și Cătălin Ștefănescu au continuat să spere că vor putea rămâne la Ceahlăul, chiar dacă situația nu era una clară. Potrivit jucătorului, cei trei au participat timp de aproximativ o lună la pregătire fără să fie remunerați, așteptând ca problemele clubului să fie rezolvate.
„Am stat până în ultima zi și am oferit ultimatumuri, pentru că erau alte patru-cinci echipe care îmi ofereau bani. Voiam să joc acasă, voiam să joc la Ceahlăul și așteptam un răspuns din partea conducerii. Ni s-a spus că o să fie bine, că o să semnăm contractele, că se vor rezolva toate problemele”, a relatat Apostol.
Aceste promisiuni nu s-ar fi concretizat, iar apropierea închiderii perioadei de transferuri l-a pus în fața unei alegeri dificile. Fotbalistul a subliniat că decizia nu putea fi privită doar din perspectiva atașamentului față de club, ci și prin prisma responsabilităților familiale.
„Avem soții, avem copii acasă. Nu putem să rămânem la Ceahlăul și să mergem pe niște promisiuni, ținând cont că în interiorul clubului erau oameni neplătiți de cinci-șase luni”, a explicat acesta.
Apostol a respins ideea că el și colegii săi ar fi ales pur și simplu banii în detrimentul echipei, considerând că o asemenea interpretare ignoră contextul în care s-a produs despărțirea.
Mai mult, fotbalistul a amintit că au existat și alți jucători care au venit la Ceahlăul, au văzut condițiile și au plecat rapid. El, Vițelaru și Ștefănescu au ales însă să rămână la pregătire timp de o lună, sperând că situația se va schimba.
„M-a durut ce s-a întâmplat”
Unul dintre cele mai apăsătoare momente pentru Apostol a fost felul în care s-au desfășurat lucrurile în ziua în care a comunicat că va pleca la Iași. Fotbalistul spune că reacția conducerii l-a făcut să simtă că alegerea sa era, în acel context, una necesară.
„Când am luat decizia să plec la Iași, le-am transmis-o celor din conducere. În ziua respectivă, când am venit la teren, era chiar meciul de prezentare. Președintele echipei nici măcar nu mi-a întins mâna. M-a lăsat cu mâna în vânt”, a povestit acesta.
Apostol a recunoscut că a rămas cu un gust amar, mai ales pentru că simțea că a contribuit la istoria recentă a clubului. A amintit promovările obținute alături de echipă și implicarea sa în perioadele dificile, inclusiv în eșaloanele inferioare.
„Pentru istoria modernă, consider că am făcut câte ceva. Am fost primul căpitan, am promovat din Liga a V-a în Liga a IV-a, am promovat cu echipa a doua, am jucat în Cupa României. Am ajutat cât am putut”, a spus fotbalistul.
Dincolo de propria experiență, acesta a ținut să precizeze că nu se bucură de problemele prin care trece în prezent Ceahlăul. Dimpotrivă, situația clubului îl afectează, chiar dacă drumurile sale și ale foștilor colegi au luat-o în altă direcție.
„În continuare mă doare ceea ce văd că se întâmplă acolo. Sunt convins că alții râd pentru ceea ce se întâmplă, dar nici eu, nici Andrei Vițelaru, nici Cătălin Ștefănescu nu ne aflăm în categoria celor care se bucură de răul echipei”, a afirmat Apostol.
Critici la adresa modului în care se raportează oamenii din fotbal unii la alții
În opinia lui Andrei Apostol, episodul despărțirii de Ceahlăul scoate la iveală o problemă mai amplă a fotbalului local: dificultatea de a colabora și tendința de a judeca deciziile celorlalți fără a ține cont de împrejurări.
Jucătorul consideră că plecarea sa și a colegilor a fost interpretată nedrept de o parte dintre cei care au comentat situația în mediul online. El a explicat că tocmai respectul față de club și față de oamenii care susțin echipa i-a determinat să nu răspundă imediat acuzațiilor.
„Mi s-a părut total deplasat și inoportun să acuzi pe cineva că a ales siguranța financiară în detrimentul unui club care, la momentul respectiv, nu oferea nimic palpabil”, a declarat fotbalistul.
Apostol a extins discuția dincolo de cazul său, vorbind despre lipsa de comunicare și de respect pe care spune că o observă între diferite persoane și structuri implicate în fotbalul nemțean.
„Dacă nu începem să lucrăm împreună și să ne gândim la ce putem face pentru fotbal și pentru societatea noastră, cum putem avea rezultate? Dacă noi numai vorbim de rău unul pe altul și nu ne salutăm, cum vrem să progresăm?”, a întrebat acesta.
Pentru jucătorul pietrean, performanța sportivă nu poate fi separată de felul în care oamenii reușesc să colaboreze. El a făcut referire și la rezultatele fotbalului juvenil și ale echipelor naționale, considerând că problemele de mentalitate și de cooperare trebuie discutate deschis.
Un nou început la Politehnica Iași
În prezent, Andrei Apostol privește înainte, către proiectul de la Politehnica Iași, unde spune că a găsit un mediu în care suporterii au un rol esențial. Fotbalistul a vorbit despre implicarea fanilor în viața echipei și despre importanța susținerii financiare oferite printr-o platformă de donații.
Potrivit acestuia, o parte importantă a suporterilor Politehnicii Iași a rămas aproape de echipă, atât la meciurile de pe teren propriu, cât și în deplasare.
„Este un spectacol să fii în tribună și, mai ales, să fii în teren”, a spus Apostol.
Jucătorul a subliniat că sprijinul fanilor trebuie să fie și o responsabilitate pentru echipă. În opinia sa, fotbaliștii trebuie să conștientizeze efortul oamenilor care vin la stadion și contribuie financiar la susținerea proiectului.
„Să realizăm că vin suporteri la teren pentru noi, să realizăm că unii dintre ei donează bani pentru noi. [...] Dacă plecăm cu gândul că oamenii vin pentru noi la teren, noi trebuie să câștigăm neapărat”, a transmis acesta.
Există însă și o problemă imediată: accidentarea suferită cu aproximativ o lună înaintea interviului, într-un meci cu Târgu Mureș, care l-a ținut departe de teren. Apostol a recunoscut că perioada petrecută pe margine a fost dificilă, mai ales pentru că nu și-a putut ajuta colegii în momentele importante.
„M-am simțit extrem de neputincios să văd că poate colegii mei aveau nevoie de ajutorul meu”, a mărturisit fotbalistul.
El a vorbit și despre importanța următoarelor partide, menționând confruntarea cu Miroslava, pe care o considera decisivă pentru obiectivele echipei la momentul interviului.
Atașamentul față de oraș rămâne
Povestea lui Andrei Apostol nu este doar despre un transfer și nici doar despre o despărțire tensionată. Este și despre dificultatea de a renunța la dorința de a juca acasă, în fața propriilor suporteri, atunci când realitatea profesională nu mai oferă siguranța necesară.
Fotbalistul nu și-a ascuns dezamăgirea față de felul în care s-a încheiat capitolul Ceahlăul, dar nici nu a negat atașamentul față de clubul la care spune că a contribuit de-a lungul anilor.
Apostol a ales, în cele din urmă, să meargă mai departe, invocând responsabilitatea față de familie și nevoia de stabilitate. În același timp, mesajul său către oamenii implicați în fotbalul nemțean este unul clar: mai multă solidaritate, mai mult respect și mai puține acuzații.
Pentru că, dincolo de rezultate, clasamente și transferuri, fotbalul rămâne dependent de oamenii care îl construiesc zi de zi. Iar pentru Andrei Apostol, dorința de a juca acasă a existat până în ultima clipă, chiar dacă drumul său profesional a continuat în altă parte.
COSTEL ILIE, ÎNAPOI ÎN PRIMA LINIE! DE LA COPILUL CEAHLĂULUI, LA CAMPION CU DINAMO ȘI ANTRENOR CU TREI PROMOVĂRI ÎN LIGA 1
Viitorul Onești îi încredințează banca tehnică unui nume care nu are nevoie de prezentări în fotbalul moldav. Constantin „Costel” Ilie revine în Liga 3 într-un moment complicat, dar și într-un loc în care fotbalul are nevoie de experiență, personalitate și reconstrucție. Pentru omul care și-a legat aproape întreaga carieră de Ceahlăul, noua aventură înseamnă și o întoarcere într-o zonă fotbalistică pe care o cunoaște foarte bine.
De Dan Eșanu
Unele numiri sunt simple mutări administrative.
Altele poartă cu ele o poveste.
Numirea lui Constantin „Costel” Ilie la FC Viitorul Onești aparține celei de-a doua categorii.
Clubul oneștean a anunțat oficial instalarea fostului mare mijlocaș al Ceahlăului în funcția de antrenor principal al echipei de Liga 3. Un tehnician cu Licență PRO UEFA și cu peste 15 ani de experiență pe banca tehnică, dar mai ales un om care cunoaște fotbalul moldav din interior, nu din povești.
Pentru Onești, nu vine doar un antrenor.
Vine un om care a trăit fotbalul de performanță la cel mai înalt nivel.
Un fotbalist care a îmbrăcat tricoul lui Dinamo, a devenit campion al României și a fost internațional.
Un antrenor care a participat la trei promovări în Liga 1: două cu Ceahlăul și una cu Dunărea Călărași.
Iar peste toate acestea există un detaliu care, pentru publicul nemțean, cântărește enorm:
Costel Ilie este, înainte de toate, unul dintre oamenii care au scris istoria modernă a Ceahlăului.
DE LA PIATRA NEAMȚ LA DINAMO. O CARIERĂ CONSTRUITĂ ÎN GALBEN-NEGRU
Născut la Piatra Neamț, la 19 septembrie 1974, Constantin Ionuț Ilie și-a legat numele de Ceahlăul încă din perioada în care era unul dintre tinerii care băteau la porțile fotbalului mare.
A devenit unul dintre oamenii importanți ai formației nemțene.
Mijlocaș dreapta, tehnic, disciplinat și capabil să apară în zonele decisive ale terenului, Costel Ilie a adunat aproape 300 de meciuri pentru Ceahlăul.
Arhivele fotbalistice consemnează inclusiv perioade în care era desemnat omul meciului, iar presa locală îl descria drept unul dintre cei mai importanți jucători ai formației pietrene. Într-un sezon de la sfârșitul anilor '90, un ziar local îl evidenția după un meci de la Reșița, unde a înscris și a fost considerat cel mai bun jucător al Ceahlăului.
Într-o altă partidă, împotriva Astrei, Costel Ilie a înscris într-o victorie categorică a nemțenilor, 4-0.
Nu erau simple apariții într-un lot.
Era perioada în care Costel Ilie devenea, încet, unul dintre oamenii reprezentativi ai generației sale.
Și atunci a venit momentul care avea să-i ducă numele în fotbalul mare.
DINAMO A PLĂTIT PENTRU EL
În februarie 2002, Dinamo București l-a transferat de la Ceahlăul.
Transferul a fost evaluat de UEFA la aproximativ 115.000 de euro, iar Ilie a semnat un contract pe trei ani și jumătate. La acel moment avea 27 de ani și acumulase deja 161 de apariții și 23 de goluri pentru Ceahlăul.
La Dinamo avea să vină și una dintre cele mai importante performanțe ale carierei:
titlul de campion al României.
Pentru fotbalistul format și consacrat la Piatra Neamț, momentul reprezenta confirmarea că poate face pasul către nivelul cel mai înalt.
UN FOTBALIST DE PESTE 300 DE MECIURI ÎN PRIMELE DOUĂ LIGI
Cariera lui Costel Ilie nu s-a limitat la Ceahlăul și Dinamo.
A jucat la nivelul primelor două eșaloane și a strâns peste 300 de meciuri în fotbalul profesionist românesc.
A fost, de asemenea, internațional al României, bifând o selecție la prima reprezentativă.
În 2002, la 27 de ani, era suficient de experimentat pentru a atrage atenția lui Dinamo, dar încă suficient de competitiv pentru a reprezenta o soluție importantă într-un lot care lupta pentru obiective majore.
Pentru generația care l-a văzut jucând la Piatra Neamț, însă, statisticile sunt doar o parte din poveste.
Ce rămâne este imaginea unui mijlocaș care a purtat ani la rând tricoul Ceahlăului și care a crescut odată cu fotbalul pietrean.
DE PE TEREN, DIRECT PE BANCA TEHNICĂ
După retragerea din activitatea de jucător, Costel Ilie nu a rupt legătura cu fotbalul.
Dimpotrivă.
A început să construiască o a doua carieră.
Una mult mai complicată.
Una în care nu mai putea rezolva personal o fază, nu mai putea executa o lovitură liberă și nu mai putea schimba cursul unui meci printr-o acțiune individuală.
Trebuia să construiască echipa.
Să formeze jucători.
Să gestioneze vestiare.
Să ia decizii.
Și să suporte presiunea rezultatelor.
Primele lecții importante le-a primit chiar la Ceahlăul.
În 2013-2014 a fost instalat antrenor principal, după o perioadă în care activase ca secund în stafful formației nemțene.
Mai târziu avea să treacă prin Aerostar Bacău, Rapid Suceava, Atletico Vaslui, ASA Târgu Mureș, Concordia Chiajna, Rapid București și Astra Giurgiu.
La mai multe dintre aceste formații a lucrat ca secund, acumulând experiență într-o zonă extrem de importantă pentru formarea unui tehnician: aceea de a lucra alături de antrenori cu experiență și de a vedea fotbalul din perspectiva staffului.
La Dunărea Călărași, de exemplu, a făcut parte din stafful lui Dan Alexa în perioada în care echipa ataca promovarea în Liga 1. Alexa îl enumera pe Costel Ilie printre colaboratorii săi și vorbea despre obiectivul de a duce formația din Călărași pe prima scenă.
A fost o școală.
O școală pe care puțini o văd din exterior.
MOMENTUL ÎN CARE CEVA SE RUPE: CEAHLĂUL, ÎN CRIZĂ
Poate cea mai importantă experiență a lui Costel Ilie ca antrenor nu trebuie căutată într-un sezon liniștit.
Ci într-unul dintre cele mai grele momente ale fotbalului pietrean.
În 2021, Ceahlăul încerca să se ridice din nou.
Clubul tradițional dispăruse, proiectul CSM Ceahlăul își construia identitatea, iar obiectivul era clar: revenirea în fotbalul profesionist.
Costel Ilie a fost ales să conducă noul proiect.
FRF consemna atunci numirea sa și obiectivul clubului: promovarea. La revenirea acasă, antrenorul declara că este bucuros și onorat să facă parte dintr-un proiect pe care îl considera „frumos și măreț”.
Dar fotbalul nu respectă întotdeauna scenariile frumoase.
La Ceahlăul, perioada lui Costel Ilie a fost scurtă.
A început sezonul 2021-2022 ca antrenor principal, dar după doar șase etape drumurile s-au separat. Ulterior, Gabriel Rădulescu a revenit pe banca tehnică, înainte ca în ianuarie 2022 să fie instalat Florentin Petre.
A fost unul dintre acele momente în care un antrenor se întâlnește brutal cu realitatea meseriei.
Nu este suficient să cunoști clubul.
Nu este suficient să fii fost un simbol al echipei.
Nu este suficient să ai experiență.
În fotbal, banca tehnică se măsoară în rezultate.
Și uneori un proiect în care crezi se poate termina înainte să înceapă cu adevărat.
CE A ÎNSEMNAT COSTEL ILIE PENTRU CEAHLĂUL?
Întrebarea este mai mare decât un bilanț de antrenor.
Pentru că relația dintre Costel Ilie și Ceahlăul nu poate fi judecată doar prin câteva luni de mandat tehnic.
El a fost, mai întâi, jucătorul Ceahlăului.
Apoi, omul care a plecat de la Ceahlăul la Dinamo.
A devenit campion al României.
S-a întors.
A intrat în staff.
A devenit antrenor.
Și, în 2021, a revenit din nou acasă pentru a încerca să ducă mai departe un proiect care își propunea revenirea clubului pietrean spre fotbalul profesionist.
Într-un fel, cariera lui Costel Ilie poate fi citită și ca o cronică a transformărilor prin care a trecut Ceahlăul.
A prins Ceahlăul de altădată.
Ceahlăul care producea fotbaliști.
Ceahlăul care juca în prima ligă.
Ceahlăul care transfera jucători la Dinamo.
Și apoi Ceahlăul care încerca să se reconstruiască după dispariția vechiului club.
De aceea, numele său are o greutate aparte la Piatra Neamț.
2021: CÂND COSTEL ILIE A VENIT SĂ RECONSTRUIASCĂ
Revenirea din 2021 a avut și o încărcătură sentimentală.
Costel Ilie nu venea dintr-un fotbal necunoscut.
Venea acasă.
„Sunt bucuros și onorat că mă întorc acasă”, spunea atunci tehnicianul, mesajul fiind legat direct de proiectul de reconstrucție al clubului.
În stafful său se aflau Valentin Avădanei, Florin Anton, Andrei Antoce și ceilalți colaboratori ai proiectului.
Era un proiect gândit pentru promovare.
Dar Liga 3 nu iartă.
Iar fotbalul de reconstrucție este poate unul dintre cele mai dificile tipuri de fotbal.
Pentru că trebuie să construiești rezultate și, în același timp, să construiești identitate.
ACUM, ONEȘTIUL ÎI OFERĂ O ALTĂ MISIUNE
În octombrie 2026, Costel Ilie se întoarce în Liga 3.
De această dată, la Viitorul Onești.
Și dacă privim doar clasamentul, misiunea nu este deloc simplă.
Viitorul a început sezonul cu un 5-0 împotriva Ceahlăului, rezultat care a pus imediat echipa oneșteană în lumina reflectoarelor.
Dar după acel început spectaculos au venit problemele.
0-0 cu USV Iași.
2-3 cu FC Bacău II.
1-2 cu CSM Adjud.
0-2 la Gheorgheni.
1-3 cu CSM Vaslui.
2-1 pierdut la Bradul Putna.
Adică cinci înfrângeri consecutive după acel 5-0 de la debut.
După șapte etape, Viitorul Onești are o victorie, un egal și cinci înfrângeri, golaveraj 10-12 și 4 puncte, ocupând locul 10 din 12 în Seria I.
Iar pe 28 septembrie, Silviu Ion a renunțat la funcția de antrenor principal din motive personale, rămânând în cadrul clubului ca director tehnic.
Acesta este contextul în care intră Costel Ilie.
Nu într-o echipă care merge liniștit.
Nu într-un proiect fără presiune.
Ci într-un vestiar care trebuie să-și recapete direcția.
DE CE COSTEL ILIE?
Pentru că Oneștiul are nevoie acum de experiență.
Iar experiența lui Costel Ilie nu este una dobândită doar din cărți și cursuri.
Este experiența unui fotbalist care a trecut prin vestiare importante.
A unui campion al României.
A unui internațional.
A unui antrenor care a lucrat în staffuri de Liga 1.
A unui tehnician care a fost principal și secund în mai multe contexte.
Și, foarte important, a unui om care știe ce înseamnă să preiei o echipă atunci când lucrurile nu sunt așezate.
TREI PROMOVĂRI ÎN LIGA 1
Comunicarea oficială a Viitorului Onești subliniază un argument greu de ignorat: Costel Ilie are în palmares trei promovări în Liga 1, două cu Ceahlăul și una cu Dunărea Călărași.
Aici este una dintre cheile noului mandat.
Nu vine la Onești doar pentru a antrena.
Vine cu experiența unor proiecte în care obiectivul a fost creșterea unei echipe.
Iar promovarea nu se construiește într-o zi.
Se construiește prin vestiar, disciplină, selecție, pregătire fizică, organizare și capacitatea de a trece peste perioadele în care rezultatele nu apar.
CEAHLĂUL RĂMÂNE FIRUL ROȘU
Există, în cariera lui Costel Ilie, un fir care nu s-a rupt niciodată.
Ceahlăul.
Acolo a devenit fotbalist.
Acolo a devenit cunoscut.
De acolo a plecat la Dinamo.
Acolo s-a întors ca antrenor.
Și tot de acolo a pornit una dintre cele mai importante încercări ale sale de a construi o echipă de la bază.
Chiar și astăzi, când numele său apare pe banca unei formații din Bacău, legătura cu Piatra Neamț este imposibil de ignorat.
Este parte din identitatea lui fotbalistică.
DE LA 161 DE MECIURI LA CEAAHLĂUL, LA BANCA DE LA ONEȘTI
Există și o simbolistică aparte în această nouă etapă.
În 2002, UEFA consemna 161 de apariții și 23 de goluri pentru Costel Ilie la Ceahlăul înaintea transferului său la Dinamo.
Astăzi, după mai bine de două decenii, același nume revine în prim-planul fotbalului din regiune.
Nu mai aleargă pe banda dreaptă.
Nu mai caută spațiul pentru centrare.
Nu mai execută lovituri libere.
Acum trebuie să construiască tot ceea ce făcea când era jucător.
Din afara terenului.
ONEȘTIUL NU-I OFERĂ O MISIUNE UȘOARĂ
Costel Ilie preia o echipă care trebuie să iasă rapid dintr-o perioadă negativă.
Iar primul lucru pe care trebuie să-l reconstruiască nu este clasamentul.
Este încrederea.
Pentru că după cinci înfrângeri consecutive, problema nu mai este doar tactică.
Este și mentală.
Echipa trebuie să-și recapete curajul.
Să învețe să gestioneze finalurile de meci.
Să transforme momentele bune în goluri.
Să nu mai piardă partidele în care poate produce puncte.
Și, mai ales, să găsească din nou o identitate.
Aici începe adevărata muncă a lui Costel Ilie.
„BUN VENIT, CONSTANTIN ILIE!”
Așa și-a intitulat FC Viitorul Onești comunicatul.
Un mesaj simplu.
Dar în spatele lui se află o poveste lungă.
Povestea unui copil din Piatra Neamț care a devenit fotbalist important al Ceahlăului.
Povestea unui mijlocaș care a ajuns la Dinamo și a devenit campion al României.
Povestea unui internațional.
Povestea unui antrenor care a învățat meseria în mai multe vestiare și care a cunoscut atât bucuria promovărilor, cât și dificultatea despărțirilor premature.
Și acum, povestea unui tehnician care primește o nouă provocare.
Oneștiul nu îl primește într-un moment comod.
Dar poate tocmai acesta este fotbalul pe care Costel Ilie îl cunoaște cel mai bine.
Fotbalul în care trebuie să construiești.
Fotbalul în care trebuie să repari.
Fotbalul în care rezultatele trebuie să confirme experiența.
Iar pentru Costel Ilie există și o motivație suplimentară:
să demonstreze că omul care a cunoscut fotbalul de performanță de pe teren poate readuce ordine și din marginea lui.
De la Ceahlăul la Dinamo.
De la campion al României la antrenor.
De la promovări la perioade de criză.
Și, acum, de la Onești, un nou început.
Pentru că în fotbal, uneori, cariera nu se judecă după locul de unde pleci.
Ci după ceea ce reușești să construiești după ce ai ajuns acolo.
