Fotbal - SPECIAL | De la Borzoghean la Jilava. Gheorghe Ștefan și povestea unei epoci care a dus Ceahlăul în Europa, iar apoi aproape de dispariție

De la Borzoghean la Jilava. Gheorghe Ștefan și povestea unei epoci care a dus Ceahlăul în Europa, iar apoi aproape de dispariție

ANALIZĂ SNP | Ce a însemnat „Pinalti” pentru fotbalul românesc și ce a mai rămas astăzi din Ceahlăul lui Gheorghe Ștefan

Fotografia de arhivă spune mai mult decât pare la prima vedere. În tribună, oameni care au însemnat enorm pentru fotbalul românesc al anilor ’90 și 2000. În centrul poveștii, Gheorghe Ștefan – „Pinalti”, omul care a transformat Ceahlăul Piatra Neamț dintr-o echipă de provincie într-o prezență respectată în fotbalul românesc și european.

Astăzi, povestea are o ironie amară.

Omul care a trăit fotbalul din lojă a ajuns să-l privească din spatele gratiilor. Iar clubul pe care l-a făcut cunoscut în Europa se află acum, în septembrie 2026, în Liga a III-a, în insolvență, ultimul în Seria I după primele trei etape, fără punct și fără gol marcat.

Între cele două imagini se întinde o bucată importantă din istoria fotbalului românesc.

„Am stat în cameră cu nea Jean”

Într-un interviu acordat recent emisiunii „Prietenii lui Ovidiu”, publicat de Gazeta Sporturilor, Gheorghe Ștefan a vorbit despre perioada petrecută în penitenciare.

Spune că, adunat din diferitele perioade de detenție, a stat aproximativ doi ani după gratii. A trecut prin Jilava și Rahova, iar ultima perioadă de detenție a fost la Târgu Mureș. La Jilava a împărțit celula cu Jean Pădureanu, fostul președinte al Gloriei Bistrița, unul dintre oamenii importanți ai fotbalului românesc din aceeași generație.

A povestit și despre întâlnirile cu alte personaje sonore ale fotbalului românesc: Cristi Borcea și Victor Becali se aflau în același penitenciar, iar Marian Iancu i-a fost coleg de cameră.

Dar una dintre cele mai surprinzătoare dezvăluiri este legată de ieșirea la sport.

Ștefan spune că, atunci când ieșea din celulă pentru a juca fotbal în curtea comună, trebuia să semneze că își asumă riscul de a participa la activitate alături de deținuți despre care spune că unii fuseseră condamnați pentru crime.

„Pinalti” vorbește astăzi despre acea perioadă cu detașarea omului care consideră că a trecut peste tot. A avut patru condamnări definitive în dosare diferite: șase ani în „Microsoft”, trei ani în dosarul privind finanțarea ilegală a PDL, trei ani și trei luni într-un dosar privind spălarea banilor și operațiuni incompatibile cu funcția și, în 2021, patru ani și șase luni în dosarul Giga TV.

Ștefan continuă să susțină că în unele dintre cauze a fost o „țintă” și că banii despre care s-a discutat în dosare nu ar fi ajuns în beneficiul său personal, ci ar fi fost direcționați către partid, fotbal sau televiziune. Acestea sunt însă afirmațiile sale despre condamnările definitive și nu schimbă existența hotărârilor judecătorești.

Dar înainte de penitenciar a fost Ceahlăul

Aici începe adevărata poveste pentru fotbal.

Gheorghe Ștefan a ajuns la conducerea Ceahlăului la începutul anilor ’90. În 1992-1993, echipa avea să promoveze pentru prima dată în istoria sa în Divizia A. În acel sezon, formația nemțeană a terminat pe primul loc în eșalonul secund, cu 20 de victorii, șapte remize și șapte înfrângeri.

A fost momentul zero al unei construcții care avea să dureze mai mult de două decenii.

Ceahlăul nu doar că a ajuns în prima ligă. A rămas acolo.

18 sezoane în prima ligă

În total, Ceahlăul a adunat 18 ediții de campionat în prima divizie, însumând 596 de meciuri, cu:

• 202 victorii
• 134 de egaluri
• 260 de înfrângeri
• 689 de goluri marcate
• 851 de goluri primite
• 740 de puncte.

Prima serie a fost impresionantă pentru un club de provincie: 11 sezoane consecutive în prima ligă, din 1993-1994 până în 2003-2004. Abia în 2004 Ceahlăul a retrogradat după mai bine de un deceniu de prezență neîntreruptă pe prima scenă.

Au urmat alte șapte participări: 2006-2007, 2007-2008, 2009-2010, 2011-2012, 2012-2013, 2013-2014 și 2014-2015.

18 sezoane. 596 de meciuri.

Pentru un oraș de dimensiunea Piatra Neamțului, în fotbalul românesc al acelor ani, nu era puțin. Era enorm.

Locul 4 – vârful Ceahlăului

Sezonul 1999-2000 rămâne reperul absolut.

Ceahlăul a terminat campionatul pe locul 4, cea mai bună clasare din istoria clubului.

A fost momentul în care echipa lui Viorel Hizo a intrat definitiv în conversația fotbalului românesc de performanță. În lot se aflau jucători precum Costel Câmpeanu, Radu Lefter, Angelo Alistar, Dănuț Perjă, Ovidiu Marc, Constantin Enache, Daniel Scânteie, Tiberiu Șerban și alții care au rămas în memoria fotbalului nemțean.

Locul 4 nu a fost o întâmplare.

În acea perioadă, Ceahlăul terminase și pe locul 5 în 1994-1995, pe 6 în 1996-1997 și pe 5 în 2002-2003.

Pentru un club care nu provenea din București, Cluj, Craiova sau Timișoara, asemenea performanțe aveau o greutate aparte.

Ceahlăul și Europa: de la Groningen la Juventus

Aici este poate cea mai importantă moștenire sportivă a epocii Ștefan.

Ceahlăul a jucat în patru ediții ale Cupei UEFA Intertoto, competiție oficială UEFA, în 1995, 1999, 2000 și 2003.

Bilanțul este remarcabil:

19 meciuri – 11 victorii, 4 egaluri, 4 înfrângeri, golaveraj 31-19.

1995 – prima ieșire europeană

În 1995, Ceahlăul a câștigat grupa Intertoto în fața unor adversari precum:

• FC Groningen – Olanda
• Beveren – Belgia
• Boby Brno – Cehia
• Etar Veliko Târnovo – Bulgaria.

Nemțenii au câștigat grupa fără înfrângere, cu trei victorii și o remiză. În optimile competiției au întâlnit FC Metz, în fața căruia au pierdut cu 0-2.

Pentru Piatra Neamț, era însă o premieră istorică: Ceahlăul intrase pe harta fotbalului european.

1999 – Juventus Torino la Piatra Neamț

Apoi a venit momentul care a depășit orice așteptare.

Juventus Torino.

Ceahlăul a trecut în primele tururi de FK Ekranas și NK Jedinstvo Bihać și a ajuns în turul al treilea al Intertoto.

La Piatra Neamț:

Ceahlăul – Juventus 1-1.

Daniel Scânteie a marcat pentru nemțeni, iar Alessio Tacchinardi a egalat pentru Juventus. Pe teren se aflau nume precum Edwin van der Sar, Ciro Ferrara, Gianluca Zambrotta, Didier Deschamps și Nicola Amoruso în echipa italiană.

La Cesena, în retur:

Juventus – Ceahlăul 0-0.

Galben-negrii au fost eliminați doar prin regula golului marcat în deplasare.

A fost una dintre cele mai mari seri europene din istoria fotbalului românesc de provincie.

2000 – Mallorca și Austria Viena

Un an mai târziu, Ceahlăul a eliminat Narva Trans și apoi pe RCD Mallorca, după 1-2 în Spania și 3-1 la Piatra Neamț.

În turul al treilea a venit Austria Viena.

Ceahlăul a pierdut calificarea, după 2-2 acasă și 0-3 în deplasare.

În 2003, ultima aventură europeană a fost întreruptă încă din primul tur de Tampere United, după 2-2 la general, calificarea fiind decisă de regula golului în deplasare.

Stadionul Ceahlăul – proiectul care a depășit clubul

Poate că cea mai vizibilă moștenire materială a acelei perioade nu este nici măcar un clasament.

Este stadionul.

Borzogheanul a fost reconstruit și modernizat masiv în 2006-2007, arena fiind adusă la standarde UEFA și devenind capabilă să găzduiască partide internaționale.

Iar investiția avea să schimbe statutul orașului.

În martie 2007, după modernizare, Stadionul Ceahlăul a găzduit în premieră un meci oficial al echipei naționale de seniori:

România – Luxemburg 3-0, în preliminariile EURO 2008.

Nu a fost o singură excepție.

Au urmat:

• România – Insulele Feroe 3-1, 14 octombrie 2009;
• România – Albania 1-1, 3 septembrie 2010;
• România – Luxemburg 3-1, 29 martie 2011.

FRF a confirmat oficial alegerea Piatra Neamț pentru meciul România – Albania din preliminariile EURO 2012 și, ulterior, pentru România – Luxemburg.

Asta înseamnă ceva foarte important:

Ceahlăul nu mai era doar echipa orașului. Stadionul devenise o infrastructură fotbalistică de interes național.

Borzogheanul a devenit casă europeană și pentru alții

Iar povestea nu s-a oprit la Ceahlăul.

Pentru că stadionul modernizat a devenit, la un moment dat, și refugiul european al altor cluburi românești.

FC Vaslui

În 2011, FC Vaslui nu a putut disputa meciurile europene pe stadionul propriu și a mutat partidele de acasă la Piatra Neamț.

Aici au venit, rând pe rând:

Sparta Praga, FC Zürich, Sporting Lisabona și Lazio Roma.

UEFA consemna că Vaslui își disputa meciurile europene pe Stadionul Ceahlăul, la aproximativ 100 de kilometri de orașul propriu.

Și au fost seri memorabile.

Vaslui a învins:

Vaslui – Sparta Praga 2-0

în play-off-ul Europa League.

Apoi:

Vaslui – Sporting Lisabona 1-0, gol Denis Zmeu.

Iar în decembrie 2011:

Vaslui – Lazio 0-0, cu italienii având în teren nume precum Miroslav Klose, Hernanes și Ștefan Radu.

Borzogheanul devenise, practic, o mică arenă europeană a Moldovei. 

Și Astra Giurgiu a venit la Piatra Neamț

În 2013, Astra Giurgiu a ales Stadionul Ceahlăul pentru returul play-off-ului Europa League împotriva lui Maccabi Haifa.

În tur, israelienii câștigaseră cu 2-0.

La Piatra Neamț:

Astra – Maccabi Haifa 1-1.

Astra a deschis scorul prin Valerică Găman, dar Rayo a egalat și a eliminat echipa română.

Piatra Neamț devenise astfel gazda europeană, într-o perioadă de câțiva ani, pentru trei echipe românești diferite:

Ceahlăul, FC Vaslui și Astra Giurgiu.

Iar adversarii au fost de numele Juventus Torino, FC Metz, Mallorca, Austria Viena, Sparta Praga, Sporting Lisabona, Lazio Roma și Maccabi Haifa.

Pentru o arenă din Moldova, este o pagină extraordinară. 

Și aici începe partea pe care SNP nu o poate ocoli

Pentru că istoria lui Gheorghe Ștefan la Ceahlăul nu poate fi scrisă doar în galben și negru.

Există și cealaltă față.

„Pinalti” a fost una dintre figurile importante ale fotbalului românesc din perioada „Cooperativei”, iar numele său a fost asociat ulterior cu scandalurile și controversele care au însoțit fotbalul anilor ’90 și 2000. GSP amintește inclusiv asocierea sa cu jocurile „Cooperativei”.

Apoi au venit anchetele, dosarele, condamnările.

Și, în paralel, a început prăbușirea financiară a clubului.

În 2015, Ceahlăul a retrogradat din Liga I, iar vechea structură a intrat într-o perioadă de colaps financiar și juridic. În vara acelui an erau raportate datorii importante și incertitudini privind continuarea activității.

În 2016, vechiul club a dispărut din fotbalul profesionist, iar istoria avea să fie reluată ulterior prin noua structură ACSM Ceahlăul. 

2026: de la Juventus la zero goluri

Și ajungem în prezent.

Aici este contrastul care doare.

Ceahlăul lui Gheorghe Ștefan juca împotriva lui Juventus, Mallorca sau Austria Viena.

Ceahlăul din 2026 joacă în Liga a III-a.

Și nu este doar o coborâre de nivel. Este o prăpastie.

Actualul ACSM Ceahlăul se află în procedură de insolvență. Tribunalul Neamț a confirmat la 7 aprilie 2026 planul de reorganizare, iar procedura continuă.

Clubul a reușit în iulie să se înscrie în Liga a III-a și să omologheze Stadionul Ceahlăul pentru noul sezon.

Dar terenul a început să vorbească.

Primele trei etape:

Viitorul Onești – Ceahlăul 5-0

Ceahlăul – Bradul Putna 0-4

USV-CSM Iași – Ceahlăul 1-0

Primele două rezultate sunt consemnate în sursele statistice ale sezonului, iar după primele două etape Ceahlăul era deja ultima clasată, cu 0 puncte și golaveraj 0-9.

După înfrângerea de la Iași, bilanțul ajunge la:

3 meciuri – 0 puncte – 0 goluri marcate – 10 goluri primite.

Adică ultimul loc în Seria I. 

De la „Pinalti” la „cine mai vrea Ceahlăul?”

Aici este, de fapt, întrebarea care rămâne.

Nu dacă Gheorghe Ștefan a fost un personaj controversat. A fost.

Nu dacă a avut probleme grave cu justiția. Le-a avut, iar condamnările definitive există.

Nu dacă era un om puternic în fotbalul românesc. A fost fără îndoială.

Întrebarea adevărată este:

Ce a însemnat Gheorghe Ștefan pentru Ceahlăul?

A însemnat prima promovare în Divizia A.

A însemnat 11 sezoane consecutive în elită.

A însemnat 18 participări în prima ligă și 596 de meciuri.

A însemnat locul 4 în România.

A însemnat patru participări europene și 19 meciuri UEFA Intertoto.

A însemnat Juventus Torino la Piatra Neamț.

A însemnat un stadion reconstruit, modernizat și transformat într-o arenă capabilă să găzduiască naționala României.

A însemnat seri europene pentru Ceahlăul, dar și pentru Vaslui și Astra.

Dar a însemnat și o construcție care, după dispariția omului care a susținut-o, nu a reușit să-și creeze o independență suficient de solidă. 

Moștenirea lui „Pinalti” nu poate fi nici glorificată, nici ștearsă

Asta este poate concluzia cea mai corectă.

Să spui astăzi că Gheorghe Ștefan a fost doar „omul condamnat la închisoare” înseamnă să falsifici istoria fotbalului nemțean.

Să spui că a fost doar marele salvator al Ceahlăului înseamnă, la fel, să ignori partea întunecată a acelei epoci.

Ambele adevăruri există simultan.

A fost omul care a dus Ceahlăul de la periferia fotbalului românesc la masa primei ligi.

A fost omul sub conducerea căruia la Piatra Neamț s-au jucat meciuri pe care microbiștii orașului nu le-ar fi crezut posibile cu un deceniu înainte.

Dar a fost și omul a cărui ieșire din fotbal a coincis cu începutul unei prăbușiri pe care clubul nu a mai reușit să o oprească.

Iar imaginea din septembrie 2026 este aproape neverosimilă.

Un stadion care a primit Juventus, Lazio, Sporting, Sparta Praga și echipa națională a României.

Și o echipă care, astăzi, în Liga a III-a, după trei etape, nu are niciun punct și niciun gol marcat.

De aici începe adevărata analiză SNP.

Pentru că problema Ceahlăului nu este doar că a ajuns în Liga a III-a.

Problema este că un club care a demonstrat că poate conta în fotbalul românesc și european nu a reușit să construiască o structură capabilă să supraviețuiască după plecarea celui care a ținut-o în picioare.

De la 1-1 cu Juventus la 0-5 cu Oneștiul.

De la România – Luxemburg la meciuri de Liga a III-a.

De la o arenă europeană la un club aflat în reorganizare judiciară.

De la locul 4 în România la ultimul loc în Seria I.

Aceasta nu mai este doar povestea lui Gheorghe Ștefan. Este radiografia fotbalului nemțean.

Iar întrebarea rămâne, mai dură ca oricând:

Cine mai vrea, de fapt, Ceahlăul?