Concluzii / Tenis Wimbledon / Blatiștii englezi au măcelărit-o pe Simona
Simona Halep (2 WTA) a părăsit ediţia 2017 a turneului de la Wimbledon în sferturi, învinsă de Johanna Konta 6-7(2), 7-6(5), 6-4.
" Cred că a fost unul dintre cele mai bune meciuri pe care le-am jucat vreodată pe iarbă, poate cel mai bun! A fost un tenis de înalt nivel, ambele am jucat foarte bine, din nou am fost aproape. Poate în tiebreak-ul setului al doilea puteam să servesc mai tare şi mai bine, la fel în acel game pierdut pe serviciu. Apoi a fost greu, pentru că ea are un serviciu bun şi nu am avut prea multe ocazii. Sunt multe lucruri bune pe care trebuie să le iau.", a declarat Simona Halep la conferinţa de presă.
" Ultimul punct al meciului ar fi trebuit rejucat, dar arbitrul mi-a spus că nu putem rejuca punctul din cauza zgomotelor venite din tribună ", a completat Simona Halep la conferinţa de presă. La minge de meci, un ţipăt din tribune a deranjat-o vizibil pe Simona, înainte ca punctul să fie încheiat.
De asemenea, Simona Halep a trimis săgeţi şi în ceea ce priveşte pauza lungă de vestiare luată de Johanna Konta imediat după câştigarea manşei a doua. " Nu cred că au fost doar patru minute, dar aşa face ea mereu. Nu pot schimba lucrurile, pentru că momentan nu există o regulă clară, cel puţin aşa am înţeles de la arbitru. M-am ridicat de pe scaun pentru că se pornise aerul condiţionat şi mă temeam să nu rămân înţepenită ", a venit un nou răspuns sec al Simonei Halep, înainte să anunţe că nu va participa la turneul de la Bucureşti, în ciuda zvonurilor care vorbeau despre posibilitatea primirii unei invitaţii pe tabloul principal.
De ce au măcelarit-o? Pentru că au putut. Pentru că imperiile nu se fac cu fair-play. Pentru că nu avea cine s-o apere. Pentru că Ilie Năstase, predecesorul în tenis și ecoul lui Halep, nu era la Wimbledon. Voi demonstra spre sfârșitul articolului de ce i-am facut blatiști pe englezi.
Despre jocul Simonei n-am păreri. De fapt, am, dar ma abțin, fiindcă s-a umplut România de exegeți și hermeneuți ai fiecărui pas facut de Halep pe zgura de la Roland Garros sau pe iarba de la Wimbledon. Până în urmă cu doi-trei ani, acești edificați nu deosebeau Grand Slam de slam dunk și credeau că tie break e un after shave. De la înalțimea competenței dobândite la fără frecvență, că seralul e deja o chestiune complicată (“cutare a urmat facultatea pe înserat”, așa se zicea pe vremea când exista școală în România), specialiștii aștia s-au grăbit să ne explice, după incidentele din aprilie, de la Constanța, că tenisul e un sport pentru oameni distinși. Așa depistezi habarniștii, după locurile comune pe care le folosesc. Cu mare distincție, englezii i-au tras Halepinei o japcă istorică. Au împrumutat o noțiune din fotbal, aceea de arbitru găzdar, și au pus un găzdar meseriaș, chiar un găzdar consacrat. Fiind meseriaș – meseriaș și consacrat – consacrat, găzdarul a ciupit-o pe Halep exact în momentele decisive. Nenea arbitru de la Wimbledon părea un discipol al clasicilor români Velea și Rotărescu, colegii de deplasări ai lui Andrei Vochin, numărătorul de cornere din FRF. Cât despre Miss Konta, ea a facut ce știe. S-a lamentat, a tras de timp, a profitat de zbieretele englezoiacelor nefu din tribune. Ilie Năstase, care are experiență, are amintiri cu englezii, o citise perfect încă de la Constanța. Acum, mulți români au sărit în extrema cealaltă, s-au răsucit în stil clasic și o beștelesc pe Konta fiindcă e o englezoiacă născută în Australia, din părinți unguri. Din partea mea, poate să fie și bisexualo – biciclistă! Eu cred că se manifesta așa pentru că are mereu ceva de demonstrat, de apărat, de cucerit – o naționalitate, bani, poziție socială sau WTA.
Am promis că explic de ce îi fac blatiști pe englezi. Pentru că așa îi știu de 32 de ani, din 1985. Ca să ajungă la Campionatul Mondial din Mexic 1986, România era obligată să câștige, în ultimul meci din preliminarii, în Turcia (a reușit), iar victoria să fie coroborată cu o alta, a Angliei, în fața Irlandei de Nord, pe Wembley. Cum să nu bată Anglia, pe Wembley, tocmai pe Wembley, Irlanda de Nord? N-a bătut-o! A fost o remiză diplomatică. În ultima parte a jocului, adversarii nu se mai atacau, iar mingea somnola pe la mijlocul terenului. Atunci, un ziarist a scris " Wembley-ul nu mai e o catedrala! " Wembley și Wimbledon au fost considerate mereu " temple ale sportului " – jenibilă expresie! Azi, Wembley, Wimbledon, Welcome Ciordeală!
Cât despre ratarea şansei de a deveni numărul unu în lume, Simona spune că va mai avea astfel de oportunităţi: "Numărul unu mondial este unul dintre ţelurile mele, dar azi am pierdut o nouă şansă. Cred că vor mai veni şanse, pentru că am mulţi ani înainte."
Articol scris de Răzvan Ioan Boanchiș și Dan Eșanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu