Gimnastica artistică / PONOR 30 / 10 momente memorabile din cariera Cătălinei, gimnasta de aur a României care a fermecat sportul mondial în 2004, în Oraşul Zeilor
O prea frumoasă fată, mândră-n toate cele, dar mai ales mândră ca nimeni alta pe bârna de doar zece centimetri lăţime, sigură pe ea, graţioasă, energică, veşnic concentrată şi mânată de o ambiţie fenomenală. Cătălina Ponor a fermecat lumea gimnasticii din câteva mişcări perfect articulate, dar nu numai. Ca luna între stele, Cătălina a atras ca un magnet privirile, simpatia şi dragostea fanilor dincolo de graniţele gimnasticii, din şapte zări. Astăzi, pe 20 august, Cătălina Ponor împlineşte 30 de ani, dintre care 26 au fost dedicaţi gimnasticii.
O super-retrospectivă cu zece momente pe care, cel mai probabil, le-aţi trăit, le-aţi savurat şi care v-au răscolit adânc prin suflet cu ea, Cătălina de aur din sportul mondial vă sunt prezentate mai jos.
1. 2003. Debutul internaţional poleit cu argint: Campionatul Mondial de la Anaheim.
Cătălina Ponor, descoperită de antrenorii Mariana Bitang şi Octavian Bellu în cadrul unei selecţii la Constanţa, şi-a făcut debutul internaţional la Campionatele Mondiale de Gimnastică din Stetele Unite, cu trei medalii de argint - cu echipa, la sol şi bârnă. În exerciţiul de la sol, Cătălina - îmbrăcată într-un costum negru, aşa cum parcă am văzut-o strălucind în cele mai importante momente ale carierei sale, îşi punea numele pe lista gimnastelor "must-see".
2. Primul titlu major: Campionatul European de la Amsterdam
Cătălina Ponor a câştigat cele dintâi medalii de aur în competiţiile senioarelor, la nivel internaţional, la etape de Cupa Mondială. Primul moment marca Ponor şi primul succes major l-a înregistrat însă în Olanda, în luna mai a lui 2004. iar constănţeanca a reuşit direct tripla: aur cu echipa, la sol şi bârnă. Cătălina oprea o serie de patru victorii consecutive ale Rusiei la acest aparat, fiind a doua româncă după Gina Gogean care lua aurul pe puntea suspinelor, în istoria post-decembristă. Învinsele sale în finala de la bârnă: Alexandra Eremia şi legendara Svetlana Khorkina (7 medalii olimpice, 20 medalii la Campionatele Mondiale şi prima triplă campioană mondială la individual compus din istoria gimnasticii feminine).
" Cred că orice sportiv, la un moment dat, are acea frică de eşec, chiar dacă eşti un sportiv care lucrează zi de zi, nu neapărat unul care se retrage şi revine, pentru că e mai uşor să ajungi în vârf şi e mai greu să te menţii acolo. Frică de eşec am avut întotdeauna şi în 2011, şi în 2012, chiar şi în 2004, când eram triplă campioană europeană şi toată lumea se aştepta ca eu să dau un rezultat foarte bun la Jocurile Olimpice de la Atena. Pentru mine era frica aceea că poate nu reuşesc să le arăt oamenilor că nu a fost o întâmplare că am luat trei medalii de aur la Europene ", Cătălina Ponor, într-un interviu acordat ProSport în aprilie 2015.
3. Atena, titlul confirmat la echipe
Cu două note peste 9.7 la sol şi bârnă, plus un 9,412 la sărituri, într-o eră a gimnasticii în care reperul perfecţiunii era sinonim cu 10, Cătălina Ponor a pus umărul decisiv la medalia de aur a României în concursul pe echipe. În formula Oana Ban, Alexandra Eremia, Cătălina Ponor, Monica Roşu, Daniela Sofronie şi Silvia Stroescu, România apără, pentru prima dată în istorie, titlul olimpic cu echipa feminină de gimnastică artistică - înregistrând totodată al treilea succes din istoria participării olimpice a tricolorelor.
4. "Un vis împlinit": aurul olimpic la bârnă
"Lady in black" a fost magică pe bârnă, la Atena. O zeiţă coborâtă printre pământeni, Cătălina Ponor a primit un 9,80 în plus faţă de Carly Patterson, reprezentanta Statelor Unite - notată de acelaşi arbitru argentinian cu 9,75 - din 10. Aurul i-a revenit,cu 9,787 - argintul fiind adjudecat cu diferenţă de 0,012. " Este un vis devenit realitate. Am avut atâtea emoţii când am câştigat bârna. Mi-am dorit dintotdeauna acea medalie ", declara atunci regina bârnei.
5. Cătălina Ponor a strălucit în Oraşul zeilor cot la cot cu marele Phelps: exerciţiul aplaudat de întreaga Atenă
Momentul care rămâne pe retina tuturor fanilor este exerciţiul la sol, în care sala întreagă a aplaudat ritmic pe durata integralului Cătălinei, susţinut perfect de "Gia" Despinei Vandi. A fost exerciţiu de aur pentru Cătălina, prima gimnastă de la Daniela Silivaş (1988) care câştiga trei medalii de aur la o singură ediţie a Jocurilor (performanţă repetată de Zou Kai - China, în 2008 şi de Simone Billes - în 2016). Gimnastica scria propria filă de istorie după destrămarea URSS-ului, în anul în care strălucea în premieră omul-peşte, Michael Phelps (şase medalii de aur, cu una mai puţin decât reuşise până atunci, la o singură ediţie - Mark Spitz).
" Cred că gimnastica este viaţa mea exprimată fără cuvinte. Este totul, este sportul pe care l-am practicat de la vârsta de patru ani, sportul care mi-a intrat în sânge ", Cătălina Ponor, la 27 de ani - într-un interviu acordat ProSport în aprilie 2015.
6. Momentul "Rise"
Accidentările şi-au pus amprenta asupra carierei Cătălinei Ponor. Deşi mai luase alte două titluri europene, zilele celor mai bune evoluţii rămăseseră în urmă şi, mai mult, în decembrie 2007, constănţeanca lua decizia de a se retrage din activitatea competiţională, din cauza accidentărilor. În 2011 a venit momentul revenirii în sala de antrenament, o dată cu întoarcerea la lot a antrenorilor Bellu şi Bitang. A fost momentul apariţiei integralului "Rise" de la sol - pe muzica celor de la Safri Duo - muzică folosită şi de francezul Brian Joubert la patinaj artistic - un alt sport îndrăgit de Cătălina Ponor.



Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu