Portăriţa Tereza Pîslaru, handbalistă din întâmplare, campioană din convingere

Tereza Pîslaru a acceptat provocarea proiectului „Campionii României în şcoală, liceu şi universitate“ de a vorbi într-o sală plină de elevi despre sport şi importanţa acestuia în ceea ce priveşte dezvoltarea unui om din mai multe puncte de vedere. Fosta portăriţă a naţionalei de handbal feminin a României şi a echipelor de club CSM Roman, Oltchim Râmnicu Vâlcea, Silcotub Zalău, FibrexNylon Piatra Neamţ şi RK Zaječar (Serbia) a fost invitată să îşi prezinte concluziile şi amintirile adunate după mai bine de 20 de experienţă acumulată pe terenul de handbal. 

S-a consemnat momentul la Colegiul Naţional „Roman Vodă“ din municipiul Roman în ziua de miercuri, 25 aprilie 2018. Cât a stat în faţa sălii şcolii amintite şi a derulat amintiri, Tereza Pîslaru a fost destinsă, dar când a trecut pragul încăperii în care a urmat întâlnirea a realizat că este pentru prima dată când va vorbi în faţa unui număr de aproape 150 de elevi. Au cuprins-o emoţiile. „Este pentru prima dată când am ocazia de a vorbi în faţa atâtor oameni. Până acum eu am «vorbit» prin jocul meu doar pe teren“, a spus la început fosta handbalistă.

În faţa audienţei Tereza Pîslaru a recunoscut că a început handbalul din pură întâmplare. Părinţii săi, ambii înalţi, au fost văzuţi la o petrecere se pare de antrenorul emerit Ioan Holban. Acesta i-a întrebat dacă nu cumva au copii, iar când a aflat că au două fete le-a spus s le trimită la handbal. „Nu m-am gîndit niciodată să fac handbal, dar ştiam ce înseamnă sportul pentru că mama mea a făcut canotaj. Întâmplarea a făcut ca eu să ajung la handbal“, a recunoscut râzând jucătoarea lăsând impresia că mai dispăruseră din emoţii. Astfel, Tereza a ales să meargă la pregătire şi singura variantă a fost LPS Roman. Încă de la început drumul i-a fost călăuzit spre poartă de antrenorul Ioan Ungureanu, „deşi, ca orice copil voiam mingea şi golul“. Şi în 1999 a devenit campioană europeană la categoria junioare la turneul final găzduit de Germania. Un an mai târziu a venit un alt succes pentru generaţia din care a făcut parte portăriţa din Roman: aur la Campionatul European de tineret din Franţa. În 2001, României i s-a cântat imnul la finalul Campionatului Mondial Universitar din Spania, în timp ce Tereza Pîslaru a fost desemnată cea mai bună portăriţă a întrecerii. Între timp, la nivel de echipă de club handbalista trecuse la seniorat. A câştigat în 2001 prima medalie a handbalului feminin nemeţean în Liga Naţională, bronz cu FibrexNylon Piatra Neamţ. 2001 a fost însă şi anul unei mari dezamăgiri. „Eram la lot. Eram bucuroasă de reuşita noastră de la club şi aşteptam toamna pentru un nou campionat bun cu echipa din Piatra Neamţ, dar a sunat telefonul şi când mi s-a spus că trebuie să îmi caut altă echipă am crezut că îmi face cineva o glumă. Am plâns apoi multe nopţi părina Piatra Neamţ alături de colegele mele. Noi nu voiam să plecăm de la Piatra Neamţ“, a povestit Tereza Pîslaru, având şi acum în glas o urmă de regret. A urmat ascensiunea şi la seniorat. Ajunsă la Silcotub Zalău, portăriţa a dat peste un nou sistem de pregătire: mai dur şi mai accesat pe forţă. Dar împreună cu echipa lui Gheorghe Tadici a câştigat campionatul şi a jucat în Liga Campionilor. Oltchim Râmnicu Vâlcea a fost următoarea oprire în cariera romaşcancei. Cei cinci ai petrecuţi la Zalău au fost completaţi cu alţii cinci la Vâlcea. A căştigat Cupa Cupelor în 2007, a luat titluri în România şi a făcut parte din echipa care în 2010 a jucat finala Ligii Campionilor. „Pentru tot ceea ce am realizat în viaţă am muncit foarte mult. Au fost zile petrecute departe de familie. Când eram junioară nu existau telefoane ca acum. Erau din acelea cu cartelă şi-mi sunat părinţii din cantonament şi le povesteam cum este. Şi părinţii mei m-au sprijinit necondiţionat. Dar îmi era dor de ei, de sora mea, de familie, de prietenii mei. Dar şi sportul îmi plăcea. Este foarte important să îţi placă ceea ce faci pentru a nu considera că este greu, că este fără rost. Şi este important să crezi că poţi ajunge mai sus şi mai bun. Am vrut mereu să fiu mai bună, să confirm că nu degeaba am luat ultima medalie, că pot câştiga şi alta şi că pot să îmi ajuta echipa. Rolul fiecăruia într-o echipă este important. De la preşedinte şi până la oamenii care sunt pentru organizarea unui meci sau a unui antrenament“, a afirmat handbalista.

Gestul care a lăsat-o fără replică după semifinala mondialului din Rusia

Un astfel de parcurs plin de realizări la echipele de club nu puteau să o lase pe Tereza Pîslaru în afara lotului naţional de senioare. Iar medalia de argint câştigată la mondialul din Rusia, în 2005, i-a rămas în suflet sportivei. „Ca să vă spun cât de important este rolul unui om într-o echipă şi cât de mult se implică toţi mai ales emoţional, vreau să vă povestesc un moment care pe mine m-a lăsat fără replică. După semifinala Campionatului Mondial, câştigată contra Ungariei (n.n. – scor 26-24), am apărat o aruncare de la şapte metri pe final. A fost un moment important al jocului şi ne-am calificat în finală. La câteva ore după meci, cînd eram la masaj şi toţi eram extrem de bucuroşi, maseourul nostru m-a întrebat: «Care e piciorul cu care ai apărat acea aruncare?» Eu i l-am arătat şi el m-a pupat pe tibie şi a chiuit de bucurie şi a spus imediat: «Ăsta e piciorul care ne-a dus în finală». Toţi am râs cu poftă şi eram în al nouălea cer. În noaptea aceea am adormit greu, deşi ştiam că a doua zi urma să jucăm finala cu Rusia“, şi-a amintit Tereza Pîslaru. Aceasta a rămas uimită în ziua finalei de felul în care arăta sala de la Sankt Petersburg. Conform statisticilor oficiale, au fost în tribune 10.500 de spectatori. Mulţi români au fost prezenţi pentru a încuraja selecţionata tricoloră. Iar în echipa naţională era atunci o altă jucătoare originară din Neamţ. Este vorba despre Ana Maria Lazer, fostă junioară la LPS Piatra Neamţ şi jucătoare la FibrexNylon Piatra Neamţ, Silcotub Zalău şi Gyor (Ungaria). „Ce sentiment de mândrie am trăit atunci nu am mai trăit niciodată. Cred că erau români veniţi din toate colţurile lumii. Erau atâtea steaguri tricolore şi toată lumea ne încuraja încât la încălzire parcă zburam. Eram încrezătoare, dar am avut în faţă un adversar extraordinar“, le-a mai povestit handbalista tinerilor de la Colegiul Naţional Roman Vodă. Un alt eveniment sportiv de mare amploare la care a fost Tereza Pîslaru s-a numit Jocurile Olimpice de la Beijing, în 2008. Pentru ea a fost un moment important în care a avut şansa de a vedea pe viu legende ale sportului mondial precum Michael Phelps, Usain Bolt, Kobe Bryant, LeBron James, dar şi de a face parte dintr-o delegaţie tricoloră cu nume importante în sportul mondial precum Constantina Diţă, Ana Maria Brînză, Sandra Izbaşa, Marian Drăgulescu sau componentele lotului României de canotaj.

La mulţi ani Tereza!

Şi pentru că pe 28 aprilie este ziua de naştere a invitatei DJST Neamţ în proiectul „Campionii României în şcoală, liceu şi universitate“, trebuie să i se ureze numai de bine unei foste handbaliste de top a României. La 36 de ani se consideră un om împlinit. Este căsătorită şi are două fete. Şi visuri.

Text şi foto: Marcel Mihalcea - DJST Neamţ.  http://www.campioniiromaniei.com/