Voleiul din Piatra Neamț și-a pierdut una din legendele sale...
Lumea voleiului pietrean se desparte de unul dintre jucătorii săi emblematici. Nicolae Buruș, fost voleibalist și antrenor al echipei Fibrex RIFIL Săvinești (Volei Club Municipal-LPS Piatra-Neamț), a decedat la numai 60 de ani. De numele său se leagă cele mai mari și frumoase performanțe ale grupării pietrene: promovarea, în premieră, în Divizia A (1985), dar, mai ales, tripla participare consecutivă în cupele europene (1994, 1995, 1996), unde a strălucit alături de Marian Ionescu, Codrin Cojocaru, Marian Dincă, Vasile Vițelaru, Ionel Mocanu, Pardos Stanciu sau Nunuță Ocneanu. A mai jucat la Electromureș Tg. Mureș și la formația maghiară Somogy Kaposvar, cu care – în 1992, a câștigat campionatul Ungariei. După desființarea echipei de seniori VCM-LPS Piatra-Neamț, Nicolae Buruș plecase în Anglia.
" Cu regret și durere în suflet anunț plecarea la cele veșnice a celui care a fost un sportiv deosebit, coleg, colaborator, tata, NICU BURUȘ.
Condoleante familiei! Dumnezeu să-l ierte! " a sunat mesajul trist în această dimineață adresat Sportului Nemțean de Performanță de profesorul Dan Gavril.
Nicolae Buruș, născut la 16 iunie 1963, la Toplița, în județul Harghita. A început voleiul la CSȘ Toplița, descoperit fiind de prof. Mugurel Rugină. În ediția de campionat 1981-1982, a jucat la Electromureș Tg. Mureș. La 22 de ani s-a transferat la Relonul Săvinești, având o admirație deosebită față de Dan Gavril, pe atunci jucător în echipa nemțeană și, curând, antrenor.
În anul 1985, formația de volei a chimiștilor săvineșteni a promovat între primele douăsprezece echipe ale țării. „În acest climat competitiv, au ieșit în evidență calitățile căpitanului echipei, ing. Octavian Rădulescu, un coordonator de joc care a reușit să adune în juru-i și să mobilizeze întreaga formație, fructificând în mod exemplar calitățile trăgătorului principal, tunarul formației – Nicolae Buruș, ale secundului Vasile Vițelaru, explozia și viteza de reacție ale lui Lică Sofron, experiența lui Stelian Popa, încrederea în forțele proprii ale mai puțin experimentatului Emil Radu. În momentele grele, jucătorii care au fost introduși la schimb, Ionel Căescu, Petru Boicu sau Constantin Humelnicu, au restabilit echilibrul precum și refacerea potențialului fizic al sextetului de bază, aducându-și aportul la victoriile din campionat și de la finală”. (Alexandru Iacob, Ceahlăul, sâmbătă, 1 iunie 1985). Relonul a acces în Divizia A în componența: E. Radu, M. Albu, C. Iacob, C. Humelnicu, L. Sofron, P. Boicu, V. Vițelaru, I. Căescu, N. Buruș, O. Rădulescu, D. Gavril (antrenor principal și jucător – 33 ani), S. Popa, R. Dumitrache, C. Roca (maseor), C. Niță (conducător tehnic).După 9 ani de joc la Relonul (răstimp în care absolvă și Școala de antrenori), în 1991, se transferă la echipa maghiară Somogy Kaposvar, devenind campion al Ungariei. „Tonoy Zoltan, președintele clubului Somogy, ne spune: Buruș, ca om, ca personalitate ne-a cucerit pe toți, într-un timp foarte scurt. S-a adaptat repede la jocul echipei, la cerințele antrenorilor. Este un băiat extraordinar, pe care iubitorii voleiului din orașul nostru l-au închis în inima lor. În acest timp, a devenit cel mai bun central (principal) din Ungaria”. (Ceahlăul, 18 decembrie 1991).
În anul 1992 revine la echipa pietreană, iar la 6 noiembrie 1994 joacă pentru prima dată cu Fibrex RIFIL Săvinești în Cupa Confederației Europene, unde întâlnește formația franceză Tourcoing VB Lille Metropole. (Cristian Livescu, Dicționarul performanței sportive din județul Neamț (1902 -2002), Editura Crigarux, 2002, pp.14-15).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu