Fotbal | Analiza ligii a 2-a, primele 17 etape (II): Linia mediană, compartimentul care recuperează cel mai mult, protejând defensiva și lansează mingi utile atacului. Corvinul, ASA Tg.Mureș, FC Bihor, FC Voluntari și CSA Steaua stau cel mai bine. Ceahlăul, Dumbrăvița, CS Dinamo, CSM Olimpia Satu Mare și AFC Câmpulung sunt la retrogradare!

Linia de mijloc...acel compartiment al unei echipe de fotbal care îți poate câștiga sau pierde jocurile în egală măsură. Este nevoie de disciplină, dăruire, valoare și experiență și nu în ultimul rând o știință  a jocului care este în apanajul celor care au luptat de-a lungul carierei lor pentru obiective mărețe: promovări, căștigarea de trofee, nu doar pentru evitarea retrogradării sau un loc călduț în play-out. 

Constanța în evoluții este dată  de  seriozitatea în pregătire, o viață sportivă fără reproș și acea capabilitate de a respecta planul tactic propus de antrenor și am adăuga noi, personalitatea jucătorului, pentru că nu întodeauna joci singur pe teren. Mai există și adversarul, care și el a muncit în săptămâna premergătoare jocului, pe durata desfășurării unui joc pot apărea surprize tactice neaticipate de membrii staff-ului tehnic, iar acolo în iarbă, valoarea și experiența unui jucător de talia lui Sergiu Neacșa (foto principal) pot fi decisive. 

Corvinul a stat foarte bine la mijlocul terenului. pe lângă căpitanul veteran Neacșa l-am remarcat pentru travaliu pe moldoveanul Ion Cărăuș, apoi Antonio Bradu, Daniel Pârvulescu sau Sergio Ribeiro și-au adus contribuția, în special ultimii  3 și pe partea ofensivă, contribuind prin aportul lor și prin execuțiile lor la victorii, la cele mai multe victorii, pentru că Corvinul are 13 victorii din 17 jocuri!

Foarte bine stau la acest capitol ASA Tg.Mureș și FC Bihor, aș remarca de la mureșeni aportul închizătorilor Antonio Cruceru și Serge Ekollo, jucători care au fost ratați în vară de Ceahlăul, atunci când AKA Unirea Ungheni era vulnerabilă și iar fi putut pierde pe mai nimic, de la bihoreni se evidențiază Ioan Filip, Albert Stahl, Luca Tincău, Angelo Cocian, cu mențiunea că Eric Linkar joacă de multe ori un 1-4-3-3 ultra ofensiv. 

Am lăsat în mod special la urmă FC Voluntari și CSA Steaua pentru că aici avem câteva aspecte importante de semnalat. Pe hârtie, compartimentul median al celor 2 formații arată foarte bine, cu toate că la ilfoveni primează mai mult latura defensivă (Michael Onișa - fostul jucător al Ceahlăului titular în majoritatea partidelor) iar la CSA Steaua foștii FCSB-iști Dragoș Nedelcu și Nicholas Popescu la care se adugă Florin Rasdan sau Stephan Drăghici sunt pe un profil mai defensiv. 

Cele 2 formații au jucători de calitate superioară și pe partea ofensivă, nevalorificată am zice noi pe măsura potențialului lor, în special la FC Voluntari, acolo unde un George Merloi, Doru Andrei, Florian Haită sau Ion Gheorghe pot sevi mult mai mult decât până acum, în timp ce la CSA Steaua spaniolul Alex Gualda alături de tinerii Yanis Doană și Andrei Lascu pot produce și ei mai mult pe plan ofensiv. 

Defensiv stau bine Sepsi OSK, Chindia și oarecum Politehnica Iași și AFC Metalul Buzău, cu mențiunea că elevii lui Vali Stan au marcat cel mai mult din grupul de 4 mai sus amintit.  Dacă de la Sepsi și Chindia nu putem să nu îi remarcăm pe Cosmin Matei, Dani Iglesias, Dino Skorup și underul Hunor Batzula, respectiv veteranii Iulian Roșu și Georgian Honciu, de la Politehnica Iași, mie mi-a plăcut Darius Ghindovean în timp ce de la AFC Metalul Buzău, Marius Tudorică, Alexandru Șaim Tudor, Claudiu Borțoneanu și Florentin Puiu au făcut un sezon peste medie. 

Am ajuns și la Ceahlăul, o grupare care a jucat în marea majoritate a timpului cu 2 închizători în spatele unei linii de 3 mijlocași care de cele mai multe ori a produs puține faze în atac pentru singurul atacant care a și marcat mai mult de un gol, ghanezul Carl Davordzie. Robert Filip și Cristian Copoț-Barb, la care s-a mai adăugat sau ia înlocuit pe unul din cei 2 după caz, Paul Henri Moussinga și prea puțin Răzvan Buțerchi au reprezentat soluțiile noastre pentru zona de  mijloc. 

Robert Filip venit de la CFR Cluj, un jucător evident mai tehnic, a debutat bine cu CS Otopeni când l-a servit cu asist pe Davordzie, a mai și sutat periculos la poartă de câteva ori, dar pe măsură ce înaintam în competiție nivelul lui nu s-a îmbunătățit și nu a fost acea piesă de bază de la mijlocul terenului la care se așteptau fanii și staff-ul tehnic. 

Cristian Copoț-Barb un jucător devotat, localnic, cel mai vechi din lot și pe profil mai defensiv a fost măcinat de accidentări, la fel cum a fost și camerunezul Moussinga, un jucător înalt, tehnic, dar prea lent pentru acea poziție din teren. Aportul lui Răzvan Buțerchi, atunci când s-a apelat la serviciile sale, a fost unul ok, preponderent defensiv, însă fără a ieși cu ceva deosebit în evidență. 

Față de primul sezon de liga a 2-a, profesorul Cristian Pustai îi avea pe Wiredu Akwasi și Joao Jaquite, jucători mult mai atletici, care recuperau defensiv o mulțime de baloane, astfel încât apărarea imediată nu era atat de mult expusă acțiunilor ofensive ale adversarilor.  

Și valoarea underilor cu părere de rău, trebuie să o recunoaștem că în primii 2 ani de liga a 2-a a fost una net superioară celei din sezonul în curs. Dacă ne gândim în primul an doar la Matei Moraru și Marius Savu - ambii cu 5 goluri marcate, iar în al 2-lea sezon cu Mark Țuțu și Narcis Ilaș - acum titulari în Superliga, comparația nu suportă termen. 

Linia de 3 din spatele vârfurilor a fost mai mereu modificată, au fost căutari datorită formei scăzute a fostului căpitan Patrick Petre, plecat între timp de la echipă, Geani Crețu a avut și el un randament sub cel din sezonul trecut, Răzvan Matiș a fost accidentat și a pierdut prima parte a campionatului, iar Alex Anton și Granja Hurtado, primul cu viteză și al 2-lea cu o tehnică peste medie au jucat în salturi, de cele mai multe ori niciodată împreună. 

Asta și pentru că s-au încercat improvizații în flanc după accidentarea underului Antonio Darius Suciu, Rafaelle Stroe și Cătălin Pîntea fiind forțați pe un post cu care nu erau familiarizați și evident nu au dat randamentul scontat.

În aceste condiții, ce s-a întâmplat..De la o echipă sigură în sezonul trecut, chiar dacă s-a ratat play-off-ul, totuși cu golaveraj pozitiv și fără emoții în turneul de retrogradare unde obiectivul a fost atins după acel 0-0 de la Slatina din etapa a 2-a, anul acesta ne-am transformat într-o echipă care nu mai sperie pe nimeni.

De la jocurile strânse din primii 2 ani, cu victorii concludente, tot cu profesorul Pustai am terminat sezonul regular cu golaveraj 30-18, o contribuție importantă a avut-o și fostul căpitan Patrick Petre, (foto) am ajuns să ne chinuim cu lanterna roșie CSM Olimpia Satu Mare, să nu putem câștiga la Dumbrăvița sau la Cisnădie, iar eșecurile de la Chiajna cu Concordia și mai ales cel de acasă cu FC Bacău au săpat adânc la încrederea suporterilor și a puținilor oameni de afaceri care în condițiile tot mai grele economice ar fi putut să ajute echipe financiar în aceste momente grele. 

Contează ce vom face în această iarnă...cum ne vom regrupa, dacă vom putea păstra jucătorii esențiali, despre ce transferuri putem vorbi și mai ales cum și unde ne vom pregăti.

Trebuie să băgăm minim 5 echipe sub noi...nu va fi ușor. Vor fi 11 jocuri, 11 finale, dar din care, ATENȚIE!, doar jocul de acasă cu FC Voluntari este cu o formație cu pretenții  îndreptățite de play-off. 

Cu vreo 3 victorii și 5 remize în 11 jocuri,  putem să ne salvăm, altfel...

PS: Mâine vom vorbi despre atacanți, liga a 2-a a propus și în acest sezon câteva nume interesante.