EXCLUSIV: Editorial | 1,8 milioane de lei pentru sportul din Piatra-Neamț: finanțare reală sau încă o cursă birocratică?

Editorial | 1,8 milioane de lei pentru sportul din Piatra-Neamț: finanțare reală sau încă o cursă birocratică?

Municipiul Piatra-Neamț a deschis oficial sesiunea de finanțări nerambursabile pentru anul 2026, iar cea mai mare felie din buget merge, previzibil, către sport: 1.800.000 de lei din totalul de 2.600.000 de lei sunt alocați domeniului „Activități Sportive”, împărțit între „Sportul de performanță” și „Sportul pentru toți”.

Pe hârtie, sună bine. Foarte bine chiar. Într-un oraș în care cluburile sportive supraviețuiesc adesea la limita subzistenței, iar sportul de masă este mai degrabă o ambiție decât o realitate instituțională, o astfel de sumă pare un semnal puternic de susținere publică.

Dar, ca de obicei, adevărul nu stă în titlul comunicatului de presă, ci în detaliile regulamentului. Iar acolo începe adevărata poveste.

Legea 350/2005: finanțare publică, dar cu reguli dure

Sistemul funcționează în baza Legii 350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice pentru activități nonprofit de interes general, completat de Legea sportului nr. 69/2000 și de normele financiare din activitatea sportivă.

Tradus simplu: Primăria nu „dă bani” cluburilor sportive, ci finanțează proiecte concrete, pe bază de competiție publică, dosar, evaluare și decont.

Nu există finanțare directă, automată sau „din pix”.

Cluburile, asociațiile și fundațiile trebuie să depună proiecte clare, cu obiective măsurabile, bugete justificate și rezultate verificabile. Totul se judecă în sistem concurențial, iar proiectele trebuie să treacă prin filtrul unei comisii de evaluare.

Aici apare prima problemă: multe structuri sportive locale sunt bune la sport, dar slabe la birocrație.

Iar în România, de multe ori, nu câștigă cine antrenează mai bine copiii, ci cine completează mai bine anexele.

Cine poate primi bani?

Pentru „Sportul de performanță”, solicitantul trebuie să fie obligatoriu o structură sportivă legal constituită, cu personalitate juridică, Certificat de Identitate Sportivă (CIS) și înregistrare în Registrul Sportiv. Mai mult, CIS-ul trebuie să fie înregistrat pe Municipiul Piatra-Neamț .

Asta înseamnă că vorbim despre cluburi sportive adevărate, nu despre ONG-uri de conjunctură.

Pentru „Sportul pentru toți”, condițiile sunt mai flexibile: pot aplica și entități fără CIS, dacă activitatea sportivă este prevăzută în statut. Totuși, dacă proiectul presupune competiții sportive, solicitantul trebuie să demonstreze experiență profesională în domeniu .

Este, teoretic, o măsură bună: să nu transforme finanțarea publică într-un festival al improvizației.

1/3 pentru copii și juniori – una dintre cele mai importante prevederi

Poate cea mai sănătoasă prevedere din întreg ghidul este aceasta:

O treime din cuantumul finanțării pentru domeniul Activități Sportive va fi destinat copiilor și juniorilor .

Asta înseamnă că minimum 600.000 de lei trebuie să ajungă în zona formării sportive, nu doar în salarii mascate, deplasări și întreținerea unor echipe de seniori care trăiesc din prezent și nu construiesc nimic pentru viitor.

Aceasta este, poate, cea mai importantă linie roșie.

Pentru că sportul nu începe la echipa mare. Sportul începe la copilul care intră prima dată într-o sală, pe un teren sau într-un bazin.

Dacă finanțarea publică nu protejează această zonă, atunci nu investim în sport, ci doar plătim facturi.

Finanțarea nu poate depăși 90%. Restul trebuie pus de beneficiar

Grantul public poate acoperi maximum 90% din costurile eligibile ale proiectului. Restul de minimum 10% trebuie asigurat de beneficiar din surse proprii .

Și nu doar teoretic.

Solicitantul trebuie să demonstreze, în maximum 5 zile de la semnarea contractului, că a depus cofinanțarea într-un cont special destinat proiectului.

Adică nu merge cu promisiuni.

Această regulă este corectă. Finanțarea publică trebuie să completeze responsabilitatea beneficiarului, nu să o înlocuiască.

Problema apare la cluburile mici, unde chiar și acel 10% poate deveni un obstacol major.

Pentru un proiect consistent, cofinanțarea poate însemna zeci de mii de lei. Pentru multe cluburi locale, aceasta este diferența dintre participare și abandon.

Sistemul tranșelor: 70% acum, 30% după decont

Primăria virează prima tranșă — 70% din suma aprobată — după semnarea contractului și solicitarea scrisă a beneficiarului .

Ultimii 30% trebuie suportați inițial de club din surse proprii, urmând să fie recuperați doar după validarea raportului final.

Aici apare una dintre cele mai mari dificultăți practice.

Clubul trebuie, practic, să aibă lichidități suficiente pentru a susține finalul proiectului, apoi să aștepte rambursarea.

Pentru cluburile mari, e gestionabil.

Pentru cele mici, e o formă elegantă de excludere.

Nu toți au „cash-flow”. Unii au doar copii care vor să joace.

Ce se poate deconta?

Lista este amplă și, surprinzător, destul de realistă:

• transport intern și internațional;
• cazare;
• masă;
• echipament sportiv;
• vitamine și refacere medicală;
• arbitri și medici;
• taxe de participare;
• chirii pentru spații;
• materiale promoționale;
• indemnizații pentru sportivi, în anumite limite;
• premii, în condiții precise .

Dar există și plafoane stricte.

Exemple:

• cazare internă: max. 250 lei/persoană;
• echipamentul sportiv nu poate depăși 50% din grant la sportul de performanță;
• publicitatea nu poate depăși 20%;
• indemnizațiile sportive pot ajunge până la 80% din proiect, dar doar pentru cluburi cu CIS și doar în sportul de performanță .

Aceste limite sunt bune. Ele încearcă să împiedice transformarea proiectului sportiv într-o simplă schemă de salarizare mascată.

Pentru că da, asta a fost mult timp una dintre marile suspiciuni din sportul românesc.

Punctajul decide tot

Proiectele sunt punctate pe o grilă de 100 de puncte, iar pragul minim de finanțare este 70 .

Se punctează:

• impactul în comunitate;
• imaginea orașului;
• originalitatea proiectului;
• realismul bugetului;
• sustenabilitatea;
• contribuția proprie.

Interesant este că beneficiarii care vin cu sponsorizări private consistente primesc punctaj suplimentar.

Cu alte cuvinte: Primăria spune clar că nu vrea să fie singurul sponsor.

Este o filosofie sănătoasă.

Dar rămâne întrebarea esențială:

va conta mai mult performanța sportivă reală sau abilitatea administrativă de a construi un dosar impecabil?

Pentru că între cele două nu există întotdeauna legătură.

Sportul are bani. Acum trebuie să aibă și direcție

1,8 milioane de lei este o sumă importantă pentru un oraș ca Piatra-Neamț.

Dar banii publici nu sunt, prin ei înșiși, o politică sportivă.

Ei pot produce performanță.

Sau pot produce doar hârtii frumos arhivate.

Diferența o face administrația.

Dacă evaluarea va fi transparentă, profesionistă și orientată spre rezultate reale, acest program poate deveni una dintre cele mai bune investiții publice locale.

Dacă nu, va rămâne doar încă o ediție a sportului pe bază de dosar.

Iar copiii, antrenorii și cluburile serioase vor continua să joace același meci vechi:

multă promisiune, puțină susținere.

Și prea multă birocrație pentru prea puțin teren.