Există victorii care se câștigă pe teren și victorii care se câștigă înainte ca fluierul de start să fie auzit. În fotbalul mondial, Gianni Infantino pare să fi rezolvat deja meciul din martie 2027. Dacă informațiile publicate de presa britanică se confirmă, peste 200 dintre cele 211 federații afiliate FIFA și-au exprimat oficial susținerea pentru un al patrulea mandat al elvețianului la conducerea celei mai puternice organizații sportive din lume.
La prima vedere, pare o demonstrație impresionantă de forță. La o privire mai atentă, însă, imaginea ridică întrebări pe care nici măcar o majoritate covârșitoare nu le poate ascunde.
O democrație fără adversari seamănă prea mult cu o formalitate
Fotbalul mondial se pregătește pentru alegeri în care, momentan, există un singur candidat. Iar când un scrutin începe fără opoziție, termenul de "alegere" își pierde din greutate.
Până la 18 noiembrie pot fi depuse candidaturi, însă niciun nume nu pare dispus să provoace actualul președinte. Nu pentru că lumea fotbalului ar fi unanim convinsă că Infantino este liderul perfect, ci pentru că mecanismele de putere construite în ultimul deceniu au făcut ca o astfel de confruntare să devină aproape imposibilă.
Publicația The Guardian vorbește chiar despre presiuni exercitate asupra unor federații pentru transmiterea scrisorilor oficiale de susținere. Dacă asemenea informații sunt reale, paradoxul este uriaș: FIFA, instituția care cere transparență și independență tuturor, riscă să fie acuzată că nu respectă propriul cod de etică.
Nu este o acuzație dovedită, dar simplul fapt că asemenea suspiciuni există umbrește imaginea unui proces electoral care ar trebui să fie impecabil.
Scandalurile nu mai schimbă rezultatul
În urmă cu două decenii, orice controversă majoră putea zgudui serios conducerea FIFA.
Astăzi, scandalurile par să producă doar câteva zile de agitație mediatică.
Suspendarea lui Folarin Balogun și cazul arbitrului somalez Omar Artan au alimentat tensiuni serioase între UEFA și FIFA. Europa privește cu tot mai multă rezervă deciziile de la Zürich, însă continentul care a condus istoric fotbalul mondial nu mai deține și majoritatea voturilor.
Iar aici se află cheia întregii povești.
Puterea s-a mutat din Europa
Infantino a înțeles mai bine decât oricine noua geografie politică a fotbalului.
Asia.
Africa.
America de Nord.
Caraibe.
Oceania.
Federațiile mici au primit mai multe competiții, fonduri sporite, programe de dezvoltare și o atenție pe care, în trecut, o reclamau fără succes. Pentru multe dintre ele, actualul președinte este omul care a adus bani și vizibilitate.
Din această perspectivă, susținerea masivă nu este deloc surprinzătoare.
Europa continuă să genereze cei mai mulți bani din fotbal, însă nu mai controlează voturile.
Germania ezită.
Alte câteva federații europene încă nu și-au exprimat sprijinul.
Dar câteva zeci de voturi nu pot răsturna peste două sute.
Congresul de la New York va vorbi despre bani, nu despre scandaluri
Reuniunea federațiilor membre FIFA, programată la New York, are toate șansele să urmeze scenariul deja cunoscut.
Pe agenda oficială vor domina cifrele.
Profiturile Cupei Mondiale.
Distribuirea fondurilor.
Investițiile către federațiile membre.
Subiectele incomode vor rămâne, probabil, în afara microfoanelor.
Nu este greu de înțeles de ce.
Când liderul ședinței este și candidatul favorit la viitoarele alegeri, discuțiile incomode devin rareori prioritare.
Fotbalul are nevoie și de opoziție, nu doar de aplauze
Marile organizații nu devin puternice prin unanimitate.
Ele devin credibile atunci când acceptă contradicția.
Atunci când există competiție.
Atunci când întrebările incomode primesc răspunsuri.
Nu este un semn de slăbiciune să ai un adversar. Dimpotrivă.
Este dovada că instituția respiră democratic.
Astăzi, FIFA pare să funcționeze într-un climat în care victoria lui Infantino este atât de previzibilă încât adevărata competiție pare să fi dispărut înainte de a începe.
Concluzie – fotbalul mondial câștigă milioane, dar riscă să piardă ceva mai valoros
Nimeni nu poate contesta că mandatul lui Gianni Infantino a adus venituri record și o extindere fără precedent a competițiilor FIFA. Din punct de vedere financiar, organizația traversează una dintre cele mai prospere perioade din istoria sa.
Dar fotbalul nu poate fi măsurat doar în miliarde de dolari.
Credibilitatea este moneda pe care niciun bilanț contabil nu o poate cumpăra.
Dacă în martie 2027 președintele FIFA va obține încă un mandat fără adversar și cu peste 200 de voturi în spate, victoria va fi incontestabilă pe hârtie.
Rămâne însă întrebarea pe care lumea fotbalului ar trebui să și-o pună dincolo de cifre și procente:
O unanimitate atât de mare reprezintă expresia încrederii autentice sau dovada că, în politica fotbalului mondial, puterea a devenit prea mare pentru a mai putea fi contestată?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu