Fotbalul românesc continuă să trăiască într-un paradox greu de explicat. Pe teren se vorbește despre performanță, investiții și obiective europene, însă în birouri se adună datorii, iar în instanțe se deschid dosare de insolvență. Pentru multe cluburi, insolvența nu mai reprezintă o soluție excepțională, ci aproape o etapă firească în existența lor.
Declarațiile făcute luni de Emilian Hulubei, președintele Asociației Fotbaliștilor Amatori și Nonamatori (AFAN), la GSP Live, descriu fără menajamente un fenomen care macină fotbalul românesc de mai bine de un deceniu.
În centrul atenției sunt Petrolul Ploiești și Unirea Slobozia, ultimele cluburi intrate în insolvență, dar tabloul este mult mai sumbru. Hermannstadt și Poli Iași traversează momente dramatice, iar până și CFR Cluj se află sub presiunea termenelor impuse de UEFA pentru stingerea restanțelor financiare.
Insolvența, colacul de salvare care ascunde prăbușirea
Pentru Hulubei, problema nu este existența procedurii de insolvență, ci felul în care aceasta a devenit un mecanism aproape obișnuit în fotbalul românesc.
Președintele AFAN spune că Petrolul și Unirea Slobozia ar fi fost foarte aproape de faliment dacă nu apelau la această procedură.
Mai grav este însă ceea ce urmează după deschiderea insolvenței.
Jucătorii, deși reprezintă principalii actori ai spectacolului sportiv, ajung ultimii la masa credală, iar în multe planuri de reorganizare creanțele lor sunt practic șterse.
„În planul de reorganizare, de obicei, cluburile dau zero lei sportivilor”, avertizează Hulubei, explicând că fotbaliștii ajung în categoria creditorilor chirografari, cea mai dezavantajată.
În plus, legea permite rezilierea contractelor în primele 90 de zile după intrarea în insolvență, fără sancțiuni, ceea ce transformă jucătorii în primele victime ale colapsului financiar.
Datorii către stat, o enigmă fără răspuns
Un alt semnal de alarmă privește obligațiile fiscale.
Hulubei spune că nu înțelege cum cluburile reușesc să acumuleze datorii atât de mari către bugetul de stat, în condițiile în care contractele de activitate sportivă beneficiază de un regim fiscal considerabil mai favorabil decât contractele clasice de muncă.
Mai mult, întârzierile la plata contribuțiilor îi afectează direct pe fotbaliști.
ANAF transmite impuneri pe numele jucătorilor, iar aceștia ajung să se confrunte cu popriri pe conturi pentru taxe pe care, potrivit legii, cluburile trebuiau să le vireze către stat.
Este o situație absurdă, în care sportivii sunt puși să demonstreze că vina nu le aparține.
Hermannstadt și Poli Iași, două cluburi în derivă
Dacă Petrolul și Slobozia încă încearcă să se reorganizeze, alte două cluburi par deja în derivă.
La Hermannstadt, Hulubei vorbește despre o situație „dramatică”. Jucătorii nu și-au primit salariile de patru luni, și-au depus notificări pentru a deveni liberi de contract, iar conducerea nu mai răspunde la telefon.
Nici Poli Iași nu oferă motive de optimism.
Potrivit președintelui AFAN, clubul nu s-ar fi înscris în Liga a II-a și încearcă o soluție de avarie prin continuarea activității în Liga a III-a, într-o formulă de fuziune. Restanțele salariale au ajuns la cinci-șase luni, iar perspectivele sunt tot mai sumbre.
Insolvența, o competiție incorectă
Poate cea mai dură observație a lui Hulubei privește însă efectul asupra competiției sportive.
Cluburile care respectă regulile și își construiesc bugetele responsabil ajung dezavantajate în fața celor care oferă salarii pe care nu și le permit, acumulează datorii și folosesc ulterior insolvența pentru a scăpa de o parte dintre obligații.
În opinia liderului AFAN, este o concurență neloială.
Tocmai de aceea, el propune sancțiuni mult mai severe pentru cluburile care ajung în insolvență, inclusiv retrogradarea până în ligile inferioare, după modelul aplicat în alte țări.
Statisticile prezentate sunt grăitoare.
Din peste o sută de cluburi care au intrat în insolvență în ultimii ani, doar trei sau patru au reușit să iasă cu adevărat din procedură.
Restul au dispărut.
Ceahlăul Piatra Neamț, următorul pe lista cluburilor aflate la marginea prăpastiei
Dacă exemplele prezentate de Emilian Hulubei descriu prezentul fotbalului românesc, la Piatra Neamț se conturează imaginea unui posibil viitor tragic.
ACSM Ceahlăul a retrogradat în Liga a III-a după un sezon dezastruos și se află astăzi într-o situație care ridică serioase semne de întrebare privind însăși supraviețuirea clubului.
Dincolo de rezultatele sportive, problemele administrative și financiare au explodat în această vară.
Clubul nu are, în acest moment, un buget clar pentru noul sezon. Stafful tehnic practic nu există, lotul de seniori a fost golit după plecările în masă din ultimele săptămâni, iar sectorul juvenil traversează, la rândul său, o perioadă de profundă incertitudine.
Peste toate acestea se adaugă interdicția FIFA privind transferurile și legitimările de jucători, o sancțiune care blochează orice tentativă de reconstrucție rapidă.
Imaginea este cea a unui club aflat aproape de colaps.
Fără resurse financiare consistente, fără stabilitate administrativă și fără un proiect sportiv coerent, Ceahlăul riscă să urmeze traseul pe care l-au parcurs deja zeci de cluburi românești: insolvență, degradare continuă și, în cele din urmă, dispariție.
Istoria fotbalului românesc este plină de astfel de exemple.
Iar avertismentul lui Emilian Hulubei ar trebui privit și din perspectiva clubului din Piatra Neamț. Când peste o sută de cluburi au intrat în insolvență și doar câteva au reușit să iasă, statistica devine un semnal de alarmă, nu o simplă coincidență.
Pentru Ceahlăul, timpul pare să se scurgă mult mai repede decât calendarul competițional. Iar dacă soluțiile reale nu vor apărea în perioada imediat următoare, pericolul nu mai este doar un nou sezon dificil în Liga a III-a, ci însăși existența unuia dintre cele mai importante simboluri sportive ale Moldovei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu