Ceahlăul trăiește din promisiuni. Între optimismul lui Ioan Grădinariu și realitatea unui club care se destramă
La Piatra Neamț, timpul pare că s-a oprit. Nu în favoarea Ceahlăului, ci împotriva lui.
Au trecut aproape două luni de la ultimul fluier al sezonului precedent, iar unul dintre cele mai importante simboluri ale fotbalului nemțean continuă să plutească într-o zonă gri, unde certitudinile lipsesc aproape cu desăvârșire. În locul unei reconstrucții firești după retrogradarea în Liga 3, Ceahlăul pare captiv într-o stare de suspendare, în care fiecare zi aduce mai multe întrebări decât răspunsuri.
Pe hârtie există un club. În realitate însă, lotul aproape că nu mai există.
Majoritatea jucătorilor au plecat, staff-ul tehnic s-a destrămat complet, iar reunirea echipei, programată inițial pentru începutul lunii iulie, a fost amânată pentru 15 iulie. Chiar și această dată este pusă sub semnul întrebării.
„Am amânat reunirea pentru 15 iulie, dar e posibil să trecem și de această dată”, a declarat noul președinte Ioan Grădinariu pentru Liga2.ro.
Este poate cea mai sinceră frază rostită în ultimele săptămâni. Pentru că spune, fără să spună direct, că nimic nu este pregătit.
Între optimism și realitate
Ioan Grădinariu vorbește despre reconstruirea lotului, despre promovarea juniorilor, despre revenirea unor foști jucători și despre speranța că problemele financiare vor fi rezolvate.
Optimismul este, fără îndoială, necesar într-un astfel de moment.
Numai că optimismul nu poate ține loc de contracte, de buget sau de antrenamente.
Astăzi, Ceahlăul nu are un antrenor principal. Nu are un staff tehnic complet. Nu are un lot competitiv. Nu există informații publice despre un buget asigurat pentru noul sezon. Academia, prezentată drept principală sursă de jucători, a fost și ea afectată de plecări importante, iar Centrul de Copii și Juniori se confruntă cu propriile incertitudini.
În aceste condiții, optimismul conducerii riscă să fie perceput mai degrabă ca o declarație de intenție decât ca un plan concret.
Varianta în care președintele devine antrenor
Poate cel mai surprinzător pasaj din declarațiile lui Ioan Grădinariu este cel în care admite că, în lipsa unui antrenor, el și fiul său, Dan, ar putea pregăti echipa.
Din punct de vedere regulamentar, licențele invocate permit implicarea în activitatea tehnică.
Din punct de vedere al imaginii însă, situația ridică inevitabil semne de întrebare.
Un club cu tradiția Ceahlăului ajunge în situația în care președintele este gata să coboare din birou pe banca tehnică nu pentru că acesta ar fi un proiect sportiv gândit în timp, ci pentru că nu există altă soluție.
Este un gest de implicare sau dovada unei crize profunde?
Răspunsul îl va da doar timpul.
Blocajul care nu poate fi ignorat
Dincolo de declarațiile oficiale, există și o realitate administrativă greu de ocolit.
Clubul are nevoie de resurse financiare pentru a construi un lot și pentru a funcționa în noul sezon. Sprijinul autorităților locale nu este încă clarificat, iar fără implicarea finanțatorilor din ultimii ani perspectivele rămân fragile.
În plus, în spațiul public persistă informațiile privind blocajele administrative care îngreunează înregistrarea de noi transferuri. Dacă aceste probleme nu vor fi rezolvate într-un timp foarte scurt, orice strategie de reconstrucție riscă să rămână doar pe hârtie.
Poți vorbi despre viitori jucători, însă este dificil să construiești o echipă atunci când nici măcar cadrul administrativ nu oferă garanții.
Timpul, adversarul cel mai periculos
În fotbal, timpul nu așteaptă pe nimeni.
În timp ce alte echipe din Liga 3 sunt deja reunite, dispută meciuri amicale și definitivează loturile, la Piatra Neamț încă se discută despre cine va antrena, cine va finanța și cine va juca.
Fiecare zi pierdută înseamnă un handicap sportiv greu de recuperat.
Întrebarea pe care nimeni nu o mai evită
În jurul clubului s-a instalat o liniște apăsătoare.
Nu există un proiect prezentat public, nu există un calendar clar al reconstrucției și nici garanții că echipa va putea începe noul sezon în condiții normale.
Din acest motiv, optimismul afișat de conducere este privit cu tot mai multă rezervă de suporteri.
Pentru că, dincolo de declarații, faptele spun altceva.
Ceahlăul nu are, în acest moment, un lot competitiv, un staff tehnic stabil, un buget confirmat și nici reunirea echipei nu mai reprezintă o certitudine.
Iar atunci când toate aceste necunoscute se adună în același loc, întrebarea nu mai este doar când va începe reconstrucția.
Întrebarea devine dacă Ceahlăul va reuși să se alinieze la startul noului campionat.
Până când răspunsurile vor veni în fapte și nu doar în declarații, incertitudinea rămâne cel mai fidel partener al clubului de sub Pietricica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu