Există destine în fotbal care par scrise pentru marile scene și care, dintr-un motiv sau altul, aleg drumuri ocolitoare. Povestea lui Marian Liviu Drăghiceanu este una dintre ele.
La doar 26 de ani, mijlocașul ofensiv originar din Săvinești, județul Neamț, schimbă din nou echipa și va evolua în noul sezon pentru SCM Olimpia Satu Mare, fiind una dintre cele patru achiziții importante prezentate de clubul sătmărean. Mutarea vine după despărțirea de Cetatea Suceava, formație cu care a reușit promovarea în Liga 2.
Privită strict statistic, este doar un nou transfer. Privită însă prin ochii fotbalului nemțean, mutarea are o încărcătură aparte. Pentru că vorbim despre unul dintre cei mai talentați copii crescuți vreodată de academia Ceahlăului.
Debutul care a intrat în istoria Ligii 1
Pe 17 mai 2015, într-o deplasare pe stadionul Oțelului Galați, Marian Drăghiceanu avea să intre în istoria fotbalului românesc.
Antrenorul Vanja Radinović îl trimitea pe teren în minutul 89 al confruntării Oțelul – Ceahlăul (4-1), iar puștiul din Săvinești debuta astfel în Liga 1 la numai 15 ani, 10 luni și 10 zile, devenind atunci al patrulea cel mai tânăr debutant din istoria primei divizii din România.
Într-un sezon dramatic pentru Ceahlăul, care avea să se încheie cu retrogradarea, acel final de meci a reprezentat începutul unei povești ce părea să conducă spre fotbalul mare.
La vremea respectivă, Drăghiceanu era considerat una dintre marile speranțe ale generației sale. Fusese remarcat încă din copilărie, iar numele său ajunsese rapid pe mesele scouterilor din Europa.
"Noul Hagi" urmărit de Arsenal, Stoke și Galatasaray
Talentul tehnic, viteza și ușurința cu care elimina adversarii i-au adus comparații spectaculoase.
A fost monitorizat de Stoke City, Arsenal, Galatasaray, iar presa vremii amintea inclusiv interesul unor cluburi din Italia. La un moment dat, presa turcă îl prezenta drept "noul Hagi", semn al potențialului pe care îl vedeau specialiștii în mijlocașul crescut la Piatra Neamț.
Dar fotbalul nu răsplătește întotdeauna talentul în linie dreaptă.
Falimentul Ceahlăului, schimbările de club, lipsa continuității și accidentările au făcut ca ascensiunea lui Drăghiceanu să fie frânată exact în perioada în care trebuia să explodeze.
Sepsi, pasul care nu i-a relansat cariera
Ultimii ani au fost complicați.
După evoluțiile foarte bune de la ACSM Reșița, transferul la Sepsi OSK părea momentul revenirii în prim-planul Superligii. Numai că lucrurile au mers în direcția opusă.
În sezonul trecut de Liga 1 a bifat doar nouă apariții, iar în ediția 2025-2026 situația s-a complicat și mai mult.
Sub comanda lui Ovidiu Burcă a prins doar o repriză în Liga 2, în eșecul cu Corvinul (0-2), și 71 de minute în Cupa României, contra Șoimii Gura Humorului.
În cele din urmă, în ianuarie s-a despărțit de clubul din Sfântu Gheorghe și a ales să coboare în Liga 3, la Cetatea Suceava, într-o încercare de a-și relansa cariera.
Mutarea s-a dovedit inspirată din punct de vedere sportiv.
Drăghiceanu și-a adus contribuția la promovarea bucovinenilor în Liga 2, însă, surprinzător, colaborarea nu a continuat, iar acum experiența sa va fi pusă în slujba unui alt proiect ambițios, cel al SCM Olimpia Satu Mare.
Un transfer care spune multe și despre Ceahlăul
Dincolo de valoarea transferului, mutarea lui Marian Drăghiceanu ridică inevitabil o întrebare pentru fotbalul nemțean.
ACSM Ceahlăul încearcă astăzi să reclădească un proiect în Liga 3, bazat pe jucători tineri și pe identitatea locală. Este, fără îndoială, o direcție sănătoasă și una care poate oferi stabilitate pe termen lung.
Totuși, nu poți să nu observi paradoxul.
Un fotbalist născut la Săvinești, format la Ceahlăul și lansat în Liga 1 în tricoul galben-negru la doar 15 ani, își continuă acum cariera tot în Liga 3, dar la sute de kilometri de casă.
Mai întâi la Suceava.
Acum la Satu Mare.
În timp ce noul Ceahlăul vorbește despre reconstrucție și despre readucerea identității locale, unul dintre cei mai reprezentativi fotbaliști pe care i-a produs județul în ultimul deceniu își caută locul în alte proiecte.
Nu înseamnă că Drăghiceanu ar fi fost soluția salvatoare pentru promovarea Ceahlăului. Nici că orice fost talent trebuie readus automat acasă.
Dar este legitimă întrebarea pe care și-o pun mulți suporteri: cum se poate construi cu adevărat o identitate locală, dacă fotbaliștii formați aici, cu experiență și încă aflați la o vârstă bună pentru performanță, ajung să îmbrace tricourile altor echipe din Liga 3?
Poate că răspunsul nu stă doar în bugete sau în strategii sportive.
Poate că, uneori, reconstrucția unei echipe începe și prin recâștigarea propriilor simboluri, înainte ca acestea să devină definitiv parte din poveștile altor orașe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu