"Ce s-a întâmplat cu România la Euro 2016 se întâmplă zilnic cu România" . Adevăratele motive ale prăbuşirii fotbalului dintr-o ţară coruptă până în măduva oaselor
Ne-a bătut Albania cu 1-0 şi România se întoarce astăzi acasă de la Euro 2016, după ce a terminat grupa pe ultimul loc. Echipa naţională nu a păţit niciodată o asemenea ruşine, momentul nu se poate compara nici măcar cu cele trei înfrângeri din grupa de la Euro 1996. Reacţia viscerală a românilor a invadat mediul virtual încă de la miezul nopţii. Pe reţelele de socializare, părinţii povestesc cum le-au plâns copiii, jucătorii sunt înjuraţi, selecţionerului şi conducerii federaţiei li se cer demisiile.
Explicaţiile nu ţin doar de sistemul de joc folosit de Iordănescu sau de netitularizarea unui jucător sau a altuia. Ele sunt multe. Şi neplăcute.
Câtă vreme sistemul corupt din fotbalul românesc comunist a fost consolidat după 1990 de Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir şi îi înghite încet-încet şi pe actualii conducători ai federaţiei, disperaţi să fie votaţi de nişte preşedinţi de club troglodiţi, mirosind a transpiraţie, care vin la Adunarea Generală doar pentru bufetul oferit gratis de FRF.
Câtă vreme sistemul din fotbal este validat de mediul politic care numeşte preşedinţii la FRF, LPF, MTS şi COSR din rândul sau cu ajutorul serviciilor secrete.
Câtă vreme cluburile din România sunt introduse în insolvenţă de cămătarii care-i creditează, doar pentru a scăpa de datoriile la stat şi la jucători.
Câtă vreme singurul club din România care a câştigat Cupa Campionilor nu se mai numeşte ca în 1986, la Sevilla, şi este supt, ca de o lipitoare grasă, de multiplul condamnat George Becali.
Câtă vreme, sub ochii îngăduitori ai DNA, meciurile trucate sugrumă primele trei ligi, aflate în ofertele caselor de pariuri, în timp ce unii dintre jurnalişti plâng că Şumudică a fost suspendat.
Câtă vreme 80 la sută dintre fotbaliştii din România sunt neplătiţi de peste 3 luni şi folosiţi pentru trucarea meciurilor.
Câtă vreme strategia LPF este doar să împartă drepturile TV, iar cea a cluburilor este doar de a încasa şi a cheltui acei bani nejustificaţi de calitatea fotbalului pe care îl oferă.
Câtă vreme jucătorii care au vorbit curajos despre meciuri trucate nu-şi mai găsesc de lucru într-un sistem putred care îi refuză ca pe nişte viermi trădători.
Câtă vreme secretarul general al FRF, Gabriel Bodescu, negociază cu conducerea Astrei cât şi când să-i suspende antrenorul prins cu cont la pariuri.
Câtă vreme Gică Popescu, căpitanul Generaţia de Aur, a ajuns după gratii pentru complicitate într-un caz de fraudare a cluburilor din România.
Câtă vreme Gică Hagi, cel mai bun fotbalist român al tuturor timpurilor, promovează Viitorul şi apoi se salvează doi ani consecutiv de la retrogradare cu meciuri suspectate de a fi aranjate pentru pariuri.
Câtă vreme conducerile cluburilor fraudate în Dosarul Transferurilor nu s-au considerat prejudiciate în urma devalizării societăţilor lor cu peste 10 milioane de dolari, preferând să tacă din gură complice.
Câtă vreme actuala conducere FRF a închis ochii la fel de complice când Steaua a sabotat turneul din Antalya şi, mai grav, când soţia antrenorului de la Steaua a încercat să convingă jucătorii de la Zimbru să nu joace amicalul cu România.
Câtă vreme, fotbaliştii continuă să moară pe teren sau în ambulanţe lipsite de dotare, contractate de oficialii iresponsabili ai cluburilor, iar oficialii FRF şi LPF amână în şedinţa Comitetului Executiv propunerile de schimbare a regulamentului care vizau siguranţa jucătorilor pentru a-şi da prime pentru participarea la turneul final.
Câtă vreme unii au ajuns să plângă după Mircea Sandu, prietenul, partenerul şi uneori creditorul infractorilor din fotbalul românesc.
Câtă vreme niciun club din România nu are un departament competent de marketing şi, exceptând Academia Hagi, niciun centru decent de copii şi juniori.
Câtă vreme regulamentele sunt făcute ambiguu pentru a favoriza aşa zişii investitori care vor doar să devalizeze cluburile de banii din drepturile TV.
Câtă vreme majoritatea antrenorilor din fotbalul românesc este şcolită de o federaţie care le-a dat licenţele la grămadă, pe repede înainte.
Câtă vreme fotbaliştii români primesc o educaţie tactică sănătoasă abia când se transferă în străinătate, deşi aceste lucruri se învaţă în juniorat.
Câtă vreme Bogdan Stancu, golgeterul echipei naţionale la turneul final, joacă la Genclerbirligi, un club modest din Turcia.
Câtă vreme selecţionerul a fost numit politic, deşi nu mai antrenase de 10 ani.
Câtă vreme avem un stadion naţional construit la un preţ umflat şi care a stat închis mai bine de jumătate de an din cauza haosului birocratic şi legislativ.
Câtă vreme sportul românesc nu beneficiază de o lege a sponsorizării.
Câtă vreme ne considerăm români doar când mai câştigăm o medalie răzleaţă în vreun sport pe care-l dominam acum un deceniu.
Câtă vreme sistemul corupt din fotbal este doar o copie şi în acelaşi timp o prelungire a corupţiei generalizate din societate.
Câtă vreme puşcăriile sunt pline de scriitori, iar străzile pline de puşcăriabili.
Câtă vreme românii votează primar un personaj aflat după gratii.
Câtă vreme asistăm nepăsători cum ţara ne este furată de sub picioare.
Câtă vreme responsabilii adevăraţi pentru moartea a 64 de tineri în clubul Coletiv sunt în continuare în libertate.
Câtă vreme oamenii mor cu zile în spitalele din România, colonizaţi de bacterii ucigaşe.
În fine, câtă vreme toate aceste lucruri se întâmplă, avem ţara pe care o merităm.
Ce s-a întâmplat cu România la Euro 2016 nu este o întâmplare. Este ce se întâmplă zi de zi cu România.
Depinde doar de noi ca lucrurile să se schimbe. Schimbarea poate începe azi, mâine sau, respectând fatalitatea acestui neam, niciodată.
Sursa materialului: Costin Știucan-Prosport
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu