SPECIAL | Călătoria incredibilă a lui Galán: fotbalistul spaniol care a fost profesionist în 13 țări. Mijlocașul leonez José Pedrosa Galán împărtășește recordul mondial pentru a fi jucat în mai multe ligi... și la 35 de ani încă aspiră să-l depășească

José Pedrosa Galán a avut vise umile în fotbal, a aspirat doar să debuteze în Prima Divizie cu Almería, dar când avea deja 24 de ani, căpitan al echipei în 2010, a suferit o accidentare la genunchi. Ulterior, clubul andaluz l-a abandonat mult prea ușor, așa că și Galán, pe numele său de război, a decis să se refugieze în Cultural Leonesa, echipa orașului natal, pentru a-și relansa cariera.

Problema a fost că echipa leoneză a fost coborâtă de la Segunda la al treilea eșalon, decizie luată în birouri. „Am trecut în scurt timp de la a fi pe punctul de a debuta în Primera la a juca în al treilea eșalon. Să zicem că nu am putut să-l asimilez și la două luni de la începutul sezonului l-am părăsit, aveam nevoie de o schimbare radicală, să plec în străinătate”, explică protagonistul unei povești incredibile care l-a determinat să joace în 13 țări diferite din lume, din Canada până în Indonezia, prin Arabia Saudită sau Hong Kong.

Niciun fotbalist spaniol nu a cunoscut atâtea ligi și există doar înregistrări ale unui jucător străin care se potrivește cu călătoria sa incredibilă: portarul german, acum pensionat, Lutz Pfannenstiel. Iar călătoria lui Galán în jurul lumii, începută cu un deceniu în urmă, nu a ajuns încă la stadiul final. Aceasta este povestea celor 13 mișcări ale sale, spuse de el însuși.

THAILANDA

Chainat FC (2011-2013)

Din León mă întorc în Almería pentru a-mi termina licența în psihologie și câteva luni mai târziu plec în Thailanda. Total amăgit. Un agent îi spune portarului Antonio Reguero și mie că vor o echipă pentru fiecare dintre noi, dar că trebuie să plătim singuri zborul. Am ajuns acolo și se vede că nici nu ne-au cunoscut, ne-au oferit doar un test. Am avut noroc și m-au semnat, dar Reguero nu a fost. Schimbarea a fost grea, străinii de acolo ne fac grozavi, ne tratează foarte bine, dar cererea este mult mai mare. O extremă venea și-mi spunea: „Trebuia să-l aperi pe acesta, ești străin, trebuie să alergi mult mai mult decât restul”. Iar antrenamentele au fost o nebunie, una destul de obișnuită a constat în a alerga doisprezece kilometri cu președintele în spate, într-o mașină, țipând la noi cu difuzorul. Uneori antrenorul îmi spunea când avea de gând să mă schimbe înainte de începerea jocurilor, totul a fost foarte șocant pentru mine.

INDONEZIA

Pro Duta FC (2013-2014)

Am primit o ofertă din Indonezia, de la o echipă pregătită de un brazilian, și am acceptat-o ​​pentru că aveam nevoie de un antrenor cu o cultură mai occidentală. Am fost foarte bucuros, am învățat chiar și limba, Bahasa, pentru că semnasem de doi ani și voiam să mă alătur, dar peste noapte președintele a încetat să ne plătească. Tocmai îl băgaseră pe tatăl lui la închisoare, cred că pentru vreo problemă de corupție sau ceva de genul ăsta, și banii nu mai vin. În plus, antrenorul care mă semnase a plecat și pe deasupra am fost accidentat trei-patru luni. Totul greșit. La club mi-au spus că mă prefac și că nu am nimic, că nu vreau să joc pentru că nu mă plătesc. Mi-au promis că, când mă voi întoarce la joc, mă vor plăti, dar am fost cu adevărat accidentat. Până la urmă am reziliat contractul și am ajuns să mă întorc în Spania pentru o operație la șold.

AUSTRIA

SKN St Pölten (2014)

Mi-a fost pus între sprâncene pentru a demonstra că un jucător care a plecat în Asia se poate întoarce în Europa și poate fi competitiv. Aveam oferte mai bune din punct de vedere financiar, dar am optat să merg în Austria pentru mai multe teste. Prima pe care am făcut-o a ieșit foarte bine, dar nu m-au prins. Al doilea, la altă echipă, mi-a fost mult mai rău și în asta m-au prins. Desigur, a trebuit să ascund că tocmai mă operasem la șold. În test m-au întrebat cum sunt fizic, dacă am venit de la concurență. Și am spus, desigur, că am făcut-o! Dacă aș fi spus că sunt șomer de cinci luni, nu m-ar fi rezervat. Și când am făcut testele fizice mi-au spus: „Cum poți să-ți dai seama că vii din competiția din Asia, fizic ești ca un avion!” A fost o experiență foarte bună, am obținut cel mai bun clasament din istoria clubului și am jucat finala Cupei împotriva lui Mané, Keita, Kampl, Salzburg-ul lui Jonathan Soriano...

IORDANIA

Al Shabab (2015)

Oamenii mi-au spus că eram nebun să merg în Iordania, la vremea aceea ISIS era foarte activ în zonă, capturaseră și arsera de viu un pilot iordanian... Dar m-am simțit mereu foarte în siguranță. Ei bine, pe teren mai puțin, pentru că a fost un fotbal super fizic, foarte curajos, primeai multe bețe... Nu am avut de ales decât să mă perfecționez în caracter, în fotbalul pe zgură, să supraviețuiesc. Și mai presus de toate, este cea mai frumoasă țară și cea care m-a surprins cel mai mult din cele 13 în care am trăit. Ori de câte ori îmi cer să recomand o țară în care să trăiesc, spun Iordania. Mi-a plăcut atât de mult, încât am văzut-o pe Petra și mi-am promis că, dacă mă voi căsători vreodată, mă voi căsători cu prietena mea de acolo. Și cinci ani mai târziu, am făcut-o, până în acel moment a marcat țara pentru mine. Cea care este soția mea azi a spus da, adevărul este că a fost greu să spun nu unei cereri de mână în acel loc...

CIPRU

Aris Limassol FC (2015)

Liga a fost foarte bună, calitatea vieții era foarte ridicată și clima era foarte asemănătoare cu Spania. În plus, fanii au fost extraordinari, foarte implicați în echipă, avea totul pentru a fi o destinație grozavă, dar am primit un președinte care... Uite, odată am pierdut trei meciuri la rând și ne-a spus că toată lumea merge să taxeze de atunci cu 30% mai puțin și că cine nu a fost de acord să semneze o hârtie pe care o adusese. Nimeni nu a îndrăznit să semneze hârtia, să vadă cât de intimidant a fost. În cele din urmă, ajungem să suferim implicite. Eram de trei luni fără plată și în ianuarie i-am spus președintelui că vreau să plec, și pentru că au pus un nou antrenor care nu a contat pe mine pentru că îl semna pe precedentul. Mi-a spus că mă va lăsa să plec în schimbul că îmi plătește mai puțin decât îmi datora și am decis că mă va despăgubi. Ei bine, asa am crezut...

ROMÂNIA

FC Ceahlăul Piatra Neamț (2016)

Am decis să plec în România și a fost și mai rău, cei care am fost acolo spunem mereu că a fost o înșelătorie piramidală. Trei spanioli semnaseră cu un anumit cachet și mi-am spus: „Păi, trebuie să fie bine”. Până la urmă, am semnat șapte spanioli, dar vine prima lună și nu suntem plătiți, vine a doua și nici... Am întrebat jucătorii locali și ne-au spus că mai mulți dintre cei plecați în decembrie au fost pentru că nu plătise de cinci luni. Nu am apucat să taxez nimic, nici un euro. Eu spun mereu ca mi-am deschis un cont bancar in Romania si l-am avut doar negativ. Am început să cautăm pe google pe președinte, ceea ce am fi făcut înainte de a semna, și am constatat că deja îl făcuse pe Livingston să dispară din Scoția. Eu am plecat primul, apoi ceilalți au plecat, niciunul nu a taxat nimic și clubul a ajuns să declare faliment. Un dezastru.

FINLANDA

RoPS Rovaniemi (2016)

M-am întors pentru a doua oară în Indonezia, dar m-am hotărât să plec pentru câteva luni pentru că eram deja cu ceea ce este acum soția mea și i-am promis că mă voi întoarce în Europa vara. Apoi am plecat în Finlanda prin Antonio Reguero, portarul cu care am fost înșelat să călătoresc în Thailanda. După experiențele din Cipru și România, am mers cu certitudinea că este un club serios și plătitor, pentru că era deja acolo de ceva vreme. Într-o țară nordică știi că o să-ți fie frig, dar îți oferă serioase garanții că nu ți se oferă în alte părți ale lumii. Experiența a fost fantastică, păcat că nu ne-am calificat în Europa League și clubul nu și-a putut păstra salariile pe care le primeam. Iubita mea locuia în Spania, așa că am decis să mă întorc pentru câteva luni, după ce am fost în cinci țări într-un an și jumătate.

SPANIA

CE L’Hospitalet (2017)

Chiar nu voiam să joc în Spania, aveam oferte din străinătate, dar pentru iubita mea... Total, am semnat într-o dimineață la L'Hospitalet și în aceeași după-amiază am primit o ofertă de la o echipă boliviană care a jucat cu Libertadores, ceea ce mi-am dorit foarte mult, nu am jucat niciodată în America de Sud. Am vorbit despre asta cu iubita mea, m-a înțeles și m-a încurajat să o accept, așa că m-am dus să-l văd pe președinte și l-am rugat să mă elibereze, a fost o oportunitate unică. Ba chiar le-am arătat oferta pentru că nu m-au crezut, m-au plătit mult mai mult. Dar erau în declin și n-aveau cum, nu m-au lăsat. Aproape că plâng în birou, am declarat în lipsă, nu m-am antrenat o săptămână... Până la urmă, antrenorul mi-a cerut atât de insistent să revin încât am făcut-o și acum am clar că a fost un succes să rămân. Am învățat multe, era un vestiar foarte sănătos, antrenorul a avut multă încredere în mine și cred că am câștigat suporterii în ciuda acelui început prost.

ANDORRA

Fútbol Club Santa Coloma (2017)

Între unele lucruri și altele am jucat puțin în L'Hospitalet. Îmi doream mai mult și nu îmi doream vacanță, așa că am semnat o lună în Andorra pentru a juca calificarea Ligii Campionilor, o competiție pe care nu o mai jucasem până acum. Erau două jocuri sau cel mult patru dacă treceam de primul tur de calificare... dar hârtiile nu au ajuns pentru primul joc. Am venit să călătoresc în Armenia, pentru că ei au crezut că în ultimul moment vor face un transfer special pentru mine și chiar am făcut antrenament înainte de meci, dar nu am jucat. Lucrul pozitiv a fost că l-am avut coleg de cameră pe Joan Capdevila și asta contează ca o cursă pentru toate poveștile pe care ți le spune. Și mereu voi putea să-i spun fiicei mele și nepoților mei că singurul meu meci din Andorra a fost și ultimul lui Capdevila ca profesionist. Ne-au eliminat, așa că am jucat un singur joc.

HONG KONG

Dreams Sports Club (2017-2018)

Am ales Hong Kong pentru că i-am promis soției mele că voi merge într-un loc în care să poată lucra la afacerea ei, în finanțe. Țara este spectaculoasă și adaptarea a fost ușoară, pentru că în echipă erau cinci spanioli, dar disciplina de lucru a fost o nebunie. Te antrenau opt ore pe zi aproape non-stop și erai în formă, ardeai. Au fost jucători care au adormit în sală, total epuizați, pentru că nu exista un ghid, cantitatea a prevalat asupra calității muncii pe care o făceai. Te-au făcut să faci greutăți și a fost să ridici cât mai multă greutate în loturi de un minut. Ca să nu mai vorbim de presezon. Acolo, nu era odihnă. A fost epuizant.

QATAR

Al-Shamal Sports Club (2018)

Acea vară a fost când ne-am logodit în Iordania și ne-am simțit confortabil în Hong Kong, dar am primit o ofertă din Qatar căreia nu am putut să refuz. Era 2019, Cupa Mondială era chiar după colț și erau jucători de un nivel foarte înalt în ligă: idolul meu Xavi, Eto'o, Sneijder, De Jong, Gabi... Este uimitor cum au grijă de ei. detalii acolo, aveai totul la îndemână, stadioanele erau ca niște covoare, facilități de top... Din aceste puncte de vedere, este cea mai bună țară în care am fost vreodată. De asemenea, este foarte mic și asta mi-a permis să am multă relație cu spaniolii care au fost acolo. Singura problemă a fost stabilitatea sportivă, cu patru antrenori în opt luni. Rezultatele nu au venit și au decis să-i schimbe pe cei trei străini care erau acolo pentru încă trei. A trebuit sa plec.

ARABIA SAUDITĂ

Al -Jabalain FC (2019)

Mă duc în Arabia Saudită pentru un fost coechipier al meu din Almería, Hugo López. Am fost în Qatar, care era o țară vecină, și au înțeles că adaptarea va fi mai ușoară. Problema era că la vremea aceea era un blocaj între cele două țări și trebuia să reușesc să ajung acolo prin escale, pentru că întrerupseseră tot felul de relații. Era o țară foarte diferită de Qatar, mult mai puțin deschisă străinilor, foarte strictă din punct de vedere religios, în ceea ce privește rugăciunile... Soția mea a putut să meargă pentru că eram deja căsătoriți, dar purtam mereu burqa, voalată, toate în negru. .. Acolo Am spus deja că următoarea destinație trebuia să fie un loc stabil, mai familiar, cu servicii bune, unde să poată lucra singură... Eram deja căsătoriți, trebuia să ne așezăm.

CANADA

Valour Football Club (2019-prezent)

Ne-am gândit că Canada va fi un loc bun și am căutat o oportunitate acolo. Un mijlocaș croat a suferit o accidentare și s-a deschis o fereastră. Nici nu m-am îndoit de asta. Eram în Hong Kong, unde soția mea încă mai lucra și după un zbor de 26 de ore, cu jet lag teribil, două zile mai târziu m-au pus să cânt la 43 de grade, în timpul unui val de căldură din iulie care a doborât recorduri. Nu este obișnuit, desigur, aici în Winnipeg suntem din noiembrie până în mai înconjurați de zăpadă și cu mai puțin de 20 sub zero. Mi-am cumpărat niște pantofi cu ținte pentru a alerga pe zăpadă și e foarte mișto... până îți îngheață genele. În acest moment al anului, liga este deja oprită și toate antrenamentele sunt „în interior”. Ei bine, până acum nu am reînnoit...