Sportul nemțean de performanță

HANDBAL FEMININ - ANALIZĂ | România, singura naţiune din BIG 7 care nu are reprezentante în grupele Cupei EHF. Cauzele obiective ale unor nereuşite în Europa şi ale unei Ligi în care se câştigă totuşi bine

La numai câteva zile după ce Federaţia Română de Handbal a fost premiată de EHF pentru cea mai bună dezvoltare a handbalul feminin în Eurupa din ultima vreme, România a rămas fără nicio reprezentantă în grupele Cupei EHF.

Pe rând, toate cele patru reprezentante care au luat startul, Corona Braşov, CSM Roman, CSM Ploieşti şi Dunărea Brăila, au fost eliminate din competiţie. Primele trei au părăsit Cupa EHF încă din turul 2 preliminar cu duble înfrângeri. Duminică a fost eliminată şi Dunărea Brăila, după ce a pierdut returul cu Byasen, scor 34-23, scorul la general fiind 48-58. Astfel, între cele 16 echipe care vor juca în premieră în grupele Cupei EHF nu se regăsesc şi echipe din România.

În general, cauzele sunt în strânsă legătură cu potenţialul financiar al cluburilor şi mai ales cu faptul că acestea sunt susţinute aproape în totalitate de autorităţile locale, care în principiu nu prea sunt dispuse să cheltuie bani în plus. În România, bugetele cluburile sunt stabilite la începutul unui an calendaristic, nu competiţional. În ianuarie-februarie, cu excepţia CSM Bucureşti nimeni nu are certitudinea că va evolua din toamnă în cupele europene, iar bugetele aprobate de autorităţile locale sunt pentru competiţiile interne. Orice participare în cupele europene presupune nişte costuri suolimentare importante, de ordinul zecilor de mii de euro pentru un tur-două, peste 100.000 de euro dacă treci, să spunem, de octombrie-noiembrie. În plus, orice calificare presupune şi faptul că un club ar trebui să se mai întărească valoric în vară, mărire de contracte, etc.

În sezonul 2014-2015, tocmai pentru că nu a prevăzut o participare în cupele europene şi a depăşit bugetul alocat de autorităţi, Corona a acceptat să joace o dublă manşă în deplasare, în Polonia, acţiune care s-a soldat la vremea respectivă cu reacţii adverse, CSM Ploieşti a ajuns în această toamnă fără buget de cupe europene şi a sfârşit prin a se retrage din Liga Naţională, Dunărea Brăila este încorsetată în această perioadă de Curtea de Conturi. Pe de altă parte, sponsorii sunt greu de atras la sport, legea sponsorizării nu încurajează pe nimeni să investească, iar veniturile proprii, gen drepturi TV, bilete, câştiguri financiare prin promovarea fazelor superioare sunt echivalente cu zero.

”Nu sunt adeptul pentru 1-2 excursii şi cheltuieli cu oficialii. Consider că dacă vrei să joci în cupele europene trebuie să ţinteşti fazele finale. Pe noi ne finanţează doar Consiliul Judeţean, iar până la urmă suntem mulţumiţi că putem exista prin labirintul legilor care te pândeşte tot timpul”, spunea zilele trecute Gheorghe Tadici într-un interviu pentru ProSport vizavi de o viitoare participare în cupele europene, declaraţii care se încadrează perfect în tot contextual actual al handbalului feminin. Practic, doar cine îşi propune de la bun început (nu din septembrie, octombrie, ci din prima lună a unui an calendaristic) un obiectiv în cupele europene ar avea şanse să meargă şi mai departe. 

În rest, vorbim doar de a confirma o participare, hazard sau de un culoar bun în Europa, ceea ce n-a avut, spre exemplu, Corona Braşov în acest sezon, care a întâlnit liderul din Bundesliga, Bietigheim - una din echipele cu pretenţii la câştigarea trofeului în 2017. Şi toate astea în condiţiile în care salariile în Liga Naţională de handbal feminin nu sunt deloc mici, valoarea medie a primului ”7” la fiecare club cu pretenţii fiind de peste 2.500-3.000 de euro.

Când tragem linie constatăm de fapt că Liga Naţională de handbal feminin, cu toate problemele cu care se confruntă, nu este chiar atât de puternică precum am fi tentaţi să credem la prima vedere, doar pentru că CSM Bucureşti şi încă 1-2 echipe, pe ici pe colo, mai aduc din afară câte 1-2 jucătoare importante.

Dacă scoatem Liga Campionilor din calcul, unde în general sunt câteva echipe care au adunat ”crema” Europei, constatăm că România este singura naţiune din Big 7 – clubul care ”scuteşte” echipele româneşti de a juca în Challenge Cup – fără echipe în Europa.

Reprezentante în Cupa EHF (ranking pentru sezonul 2016-2017)

• 1.     Danemarca – 2 (Nykobing, Randers)
• 2.     Ungaria – 2 (Alba Fehervar, Erd)
• 3.     Rusia – 3 (Rostov, Lada, Kuban)
• 4.     Norvegia – 2 (Glassverket, Byasen)
• 5.     Germania – 4 (Leipzig, Bietigheim, Metzingen,  Oldenburg)
• 6.     Franţa – 2 (Brest, Nantes)
• 7.     România – 0
• Toate cele şapte naţiuni continuă competiţia în Liga Campionilor, Danemarca şi Ungaria chiar cu câte 2 reprezentante: Esbjerg, FC Midtjylland (Danemarca), Gyor, Ferencvaros (Ungaria), Astrakhan (Rusia), Larvik (Norvegia), Thuringer (Germania), Metz (Franţa), CSM Bucureşti (România).