Alina Militaru, întâlnire terminată cu îmbrăţişări la Şcoala „Daniela Cuciuc“

„Campionii României“ au avut un reprezentant important în persoana fostei atlete Alina Militaru în Şcoala Gimnazială „Daniela Cuciuc“ din Piatra Neamţ. Alina Militaru a fost un sportiv  cu o carieră de apreciat. A participat la Jocurile Olimpice de la Atena 2004, a fost multiplă campioană naţională, multiplă medaliată la balcaniadă, participantă la Campionatul European de atletism în sală pentru seniori, a stabilit două recorduri naţionale, a câştigat titlul la Jocurile Francofoniei, a avut argint la europenele de juniori mari şi bronz la mondialele de juniori mici. Iar acum se ocupă de creşterea unor posibili viitori campioni pentru CS Ceahlăul Piatra Neamţ şi este şi profesor de sport la Liceul Tehnologic „Spiru Haret“ din Piatra Neamţ. Fosta săritoare în lungime a transmis mesajul său despre sport unui auditoriu de aproximativ 100 de copii. De departe, cea mai curioasă şi „vorbăreaţă“ grupă a fost cea a piticilor din clasa a II-a A. 

Ei au pus întrebări multe de-a lungul întâlnirii, arătând că atenţia la detalii nu le lipseşte. Asta în timp ce colegilor de la clasele a VI-a A şi B, a VII-a A şi a VIII-a părea că le este de ajuns să asculte şi să asimileze informaţiile. Primele reacţii de uimire au apărut când Alina Militaru le-a spus elevilor că a avut o carieră de 20 de ani ca sportiv, din care 15 ani i-a petrecut alături de antrenorul Ion Iorga, după ce fusese descoperită de profesoara Eugenia Aman şi mai lucrase cu antrenorii Dan Cojocaru şi Temistocle Mîţă. Urechile şi ochii celor mici s-au deschis atunci şi mai tare, în timp ce vocile lor doar mai „şopteau“ câte ceva. Au aflat astfel că salba de medalii şi trofee a sportivei cuprinde peste 50 de distincţii, dar, mai important, că amintirile rămân nepreţuite. Amintirle sunt în mintea fiecăruia sau prind diferite forme.

Pentru Alina Militaru, amintirile iau forma unei colecţii impresionante de 120 de căni cu însemnele oraşelor în care a fost ca sportiv. „Câââââââât?!?!?!“, au reacţionat copiii, după care a urmat şi un „uaaaaauuuuu“ prelungit cînd li s-a confirmat numărul. „Aveţi o vitrină în care le ţineţi?“, a fost întrebarea logică ce a urmat, la care a venit şi răspunsul antrenoarei: „Am o vitrină mare şi încăpătoare, un loc special pentru sufletul meu“. Cănile-amintiri stau lângă medalii, trofee, diplome. „Când mă va întreba fiul meu ce am făcut în viaţă, îi arăt dovezi “, a completat Alina Militaru. Mai mult însă, se bucură că cea mai lungă săritură într-un concurs oficial a fost 6,73 metri, „zbor“ ce i-a asigurat prezenţa la Jocurile Olimpice de la Atena.

Actualul antrenor şi profesor a ţinut să le spună elevilor că între ei este şi un copil care are deja rezultate în atletism. La Şcoala „Daniela Cuciuc“ din Piatra Neamţ învaţă Robert Gavril, medaliat de patru ori cu aur la naţionalele categoriei „copii 2“, în 2016, şi o dată cu argint, în 2017, la „copii 1“. Alina Militaru a explicat şi de ce atletismul este un sport important şi de ce fără atletism sportivii nu ar putea realiza lucruri măreţe în arene:

„Mişcările din atletism te învaţă să alergi, să respiri în timp ce faci efort, să acumulezi forţă, viteză, să ai îndemânare. Sportul, nu numai atletismul, te ajută să devii mai relaxat, să te dezvolţi fizic şi psihic mai bine şi să înveţi ce este acela spiritul de echipă, să vrei să te autodepăşeşti şi să îţi respecţi adversarul. Pentru a ajunge însă în vârf este nevoie să ai şi talent, dar mai ales să faci totul cu plăcere“. Atleta a vorbit mai apoi de sacrificii, de muncă şi de sprijinul antrenorului, dar a fost nevoită să explice şi de ce banii nu erau o ţintă în anii ’90, cînd ea a ales să practice acest sport. „Pe atunci nu banii erau importanţi, ci dorinţa şi mândria de a merge la un campionat naţional. Banii au venit pe urmă, dar noi tot cu gândul la medalii munceam. Sportul de performanţă îţi cere tot timpul pe care îl ai. Am stat în cantonamente câte patru luni pe an, cu câte două antrenamente pe zi, dar mereu aveam cu mine manualele şi învăţam “, spunea Militaru, când a fost întreruptă de un elev: „Ce medie generală aveaţi?“. Zâmbind, antrenoarea a răspuns: „Eram elevă de primii cinci în clasă. Sigur că profesorii ştiau că fac sport de performanţă şi mă sprijineau, dar niciodată nu m-am dus cu lecţia neînvăţată la oră şi niciodată nu am stat cu capul plecat, precum struţul cu capul în nisip“. Când a fost întrebată dacă a fost la un pas de a renunţa, fosta sportivă a recunoscut că au existat momente în care rezultatele o făceau să creadă că este timpul să se lase. „Am avut însă lângă mine braţul de sprijin, pe antrenorul Ion Iorga, care a ştiut să mă motiveze să merg mai departe“.

Spre finalul întâlnirii, Alina Militaru a aflat că unii dintre cei din sală fac sport şi în afara orelor de la şcoală. Elevii au să practice fotbal, karate, înot, volei. Şi poate şi atletism în viitor, mai ales că întrevederea s-a încheiat cu promisiunea antrenoarei de a veni la selecţie, spre bucuria copiilor. Mai ales a celor de la clasa a II-a care n-au plecat fără să o îmbrăţişeze pe campioană. Şi asta poate pentru că au văzut prima dată pe viu un „model“ ce poate fi urmat?

Text şi foto: Marcel Mihalcea – DJST Neamţ (http://www.campioniiromaniei.com/index.php?option=com_content&view=article&id=312:alina-militaru-intalnire-terminata-cu-imbratisari-la-scoala-daniela-cuciuc&catid=48&Itemid=162)