Fotbal liga a 2-a | ANALIZA: Ceahlăul între lege și speranță. O săptămână care poate decide un deceniu

Luni, 26 ianuarie, nu este doar o altă dată din calendarul administrativ al orașului Piatra Neamț.
Este, foarte posibil, ziua în care se va decide dacă Ceahlăul continuă să existe ca proiect sportiv viu sau dacă rămâne doar o amintire.

Întâlnirea anunțată între primarul municipiului, conducerea Consiliului Județean, reprezentanții clubului și ai suporterilor nu este o simplă discuție instituțională. Este, de fapt, un test de maturitate pentru întreaga comunitate: administrație, mediul privat și suporteri deopotrivă.

Pentru că, dincolo de emoție, Ceahlăul a ajuns într-un punct în care supraviețuirea nu mai ține de nostalgie, ci de soluții juridice, financiare și administrative solide.

Dincolo de fotbal: o problemă de responsabilitate publică

De ani de zile, fotbalul românesc trăiește între entuziasm și improvizație. Cluburi care renasc peste noapte, insolvențe repetate, finanțări opace, promisiuni electorale și prăbușiri la fel de rapide.

Ceahlăul a simțit din plin acest carusel.

Astăzi, realitatea este una rece: autoritățile locale nu pot finanța direct, oricum și oricât un club de fotbal. Legea sportului, normele privind ajutorul de stat și regulile privind cheltuirea banului public impun limite clare. Orice sprijin trebuie să fie legal, transparent și justificat contractual, nu emoțional.

Asta înseamnă că „dați bani la echipă” nu mai este, de mult, o soluție.

Singura variantă viabilă rămâne o asociere legală între autorități și club, după un model clar – exact ceea ce se discută acum, inclusiv prin raportare la exemplul Sloboziei.

Este, poate, prima dată când discuția se poartă în termeni maturi: nu „dacă ajutăm”, ci „cum ajutăm legal”.

Și acesta este un semn bun.

Momentul adevărului

Declarațiile din ultimele zile au fost directe.

Fostul finanțator Ioan-Anton Măzărianu a spus limpede că nu poate susține echipa la nesfârșit fără garanții. O poziție firească. Nimeni nu poate acoperi la infinit golurile unui sistem.

Primarul Adrian Niță a afirmat că „luni putem trage o concluzie”.

Tradus din limbaj administrativ, asta înseamnă un singur lucru: ori apare un cadru concret de finanțare și continuitate, ori clubul intră într-o zonă de risc major.

E dur de spus, dar adevărul trebuie rostit: Ceahlăul nu mai poate trăi din amânări.

Ceahlăul nu este doar o echipă

Pentru mulți, clubul este un buget, un rând într-un excel sau o problemă juridică.

Pentru oraș, însă, Ceahlăul este altceva.

Este identitate.
Este memorie colectivă.
Este stadionul plin de copii în galben-negru.
Este unul dintre puținele simboluri care încă mai unesc generații.

Un oraș fără echipă fanion pierde mai mult decât niște meciuri. Pierde vizibilitate, energie, coeziune, mândrie locală.

Iar reconstrucția acestor lucruri costă infinit mai mult decât susținerea lor.

De aceea, discuția nu ar trebui să fie „dacă merită Ceahlăul”, ci „cum facem să merite pe termen lung”.

Realismul necesar

Totuși, optimismul fără realism ar fi periculos.

Ceahlăul nu poate continua după modelul vechi:

• dependență de un singur finanțator,

• datorii acumulate,

• lipsă de strategie,

• bugete făcute de la o lună la alta.

Dacă întâlnirea de luni va produce doar o „cârpeală” pentru câteva luni, clubul va ajunge din nou în aceeași situație peste un an.

Asta nu mai este acceptabil.

Salvarea trebuie să însemne reconstrucție, nu supraviețuire temporară.

Ce ar trebui să urmeze

Dacă autoritățile și conducerea clubului vor cu adevărat un viitor stabil, soluțiile există:

• asociere legală clară cu autoritățile locale;

• finanțare multianuală, nu de la sezon la sezon;

• atragerea mediului privat prin sponsorizări și facilități fiscale;

• dezvoltarea academiei de juniori – singura investiție care produce sustenabilitate;

• transparență totală a bugetului;

• implicarea suporterilor prin membership, donații, crowdfunding;

• management profesionist, nu voluntar sau politic.

Pe scurt: club modern, nu improvizație sentimentală.

Motivul pentru care încă există speranță

Poate cel mai important lucru din toată această poveste este că, pentru prima dată după mult timp, toate părțile par a sta la aceeași masă: administrația locală, conducerea clubului, finanțatori, suporteri, presă.

Dialogul este începutul oricărei reconstrucții.

Faptul că se caută modele legale, că se discută public, că întâlnirea este transmisă în direct – toate acestea arată că Ceahlăul nu mai este tratat ca o problemă ascunsă sub preș.

Este un pas spre normalitate.

Iar normalitatea este baza oricărui viitor sănătos.

Concluzie

Luni nu se decide doar dacă echipa termină sezonul.

Se decide dacă Ceahlăul intră într-o nouă etapă: una a responsabilității și a construcției pe termen lung.

Poate că nu vom avea miracole peste noapte.
Poate că drumul va fi greu.
Dar un club salvat legal și construit solid valorează infinit mai mult decât unul menținut artificial.

Ceahlăul nu are nevoie de promisiuni.
Are nevoie de structură.

Iar dacă această structură se va naște acum, atunci criza de azi ar putea deveni, paradoxal, cel mai bun lucru care i s-a întâmplat clubului în ultimii ani.

Pentru că uneori, ca să reconstruiești corect, trebuie mai întâi să înțelegi ce ai greșit.

Iar Piatra Neamț încă are timp să aleagă viitorul.

---

Dan Eșanu
Editorial / Analiză

Fotbal liga a 2-a, Centrul de Copii și juniori | Parteneriat esențial cu Medisprof

 

Mulțumim, Medisprof, pentru parteneriat și încredere!
Sprijinul vostru medical este esențial pentru siguranța și evoluția jucătorilor noștri.

Prin colaborarea cu Medisprof beneficiază clubul nostru de:
✅ evaluări medicale periodice pentru sportivi;
✅ acces rapid la consultații și investigații ori de câte ori este nevoie;
✅ asistență medicală la meciurile echipelor de juniori, pe teren propriu.

Apreciem profesionalismul și disponibilitatea echipei voastre, care ne ajută să creștem sănătos și să construim performanță pe termen lung.

Clubul nostru are nevoie de sprijinul comunității — acum, mai mult ca oricând.

Mulțumim tuturor celor care sunteți alături de noi!

Fotbal liga a 2-a | CEAHLĂUL NU SE CERE. CEAHLĂUL SE SUSȚINE.

ACSM Ceahlăul – un apel sincer către cei care cred în această echipă

În urma refuzurilor primite și în contextul dificil prin care trece clubul nostru, am simțit nevoia să ascultăm vocea celor care au fost mereu alături de Ceahlăul.
Mulți susținători ne-au transmis același mesaj: „Nu renunțați. Spuneți-ne cum putem ajuta.”

Pentru noi, acest lucru înseamnă mai mult decât un sprijin financiar. Înseamnă că acest club nu este singur. Că Ceahlăul nu este doar o echipă, ci o comunitate.

Ca urmare, facem publice conturile bancare ale clubului pentru toți cei care doresc să sprijine în mod direct activitatea ACSM Ceahlăul.
Orice contribuție, indiferent de valoare, este un gest de solidaritate și un pas concret spre continuitatea acestui proiect.

CEAHLĂUL NU SE CERE. CEAHLĂUL SE SUSȚINE.

ACSM Ceahlăul nu este o linie într-un buget și nici o problemă administrativă.
Este o istorie, o identitate și un simbol al acestui oraș.

Astăzi, când ușile instituționale rămân închise, Ceahlăul se întoarce firesc către cei care nu au plecat niciodată: oamenii. Suporterii. Comunitatea.

Nu cerem favoruri. Nu cerem privilegii.
Cerem doar șansa de a merge mai departe.

În urma refuzurilor primite și a situației dificile în care se află clubul, facem un apel deschis către toți cei care cred că fotbalul la Piatra Neamț merită să existe și mâine.
Orice formă de sprijin este un act de solidaritate și o declarație de apartenență.

Cum poți susține ACSM Ceahlăul, legal și transparent

Contribuții directe în conturile clubului:

Cont LEI:
RO03 BTRL RONC RT03 5828 2101

Cont EURO:
RO50 BTRL EURC RT03 5828 2101

Alte forme legale de sprijin:

• sponsorizări din partea mediului de afaceri

• donații individuale, în condițiile prevăzute de lege
  

• redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit

• parteneriate și implicare directă, financiară sau logistică

Nu există contribuții mici.
Există doar oameni care aleg să nu rămână indiferenți.

Ceahlăul nu aparține unei administrații, unui mandat sau unui context.
Ceahlăul aparține celor care cred, care susțin și care rămân.

Astăzi, mai mult ca oricând, fotbalul de la poalele muntelui are nevoie de comunitatea sa.
Nu pentru glorie. Ci pentru continuitate.

Ceahlăul suntem noi.
Ceahlăul nu moare.

Un îndemn deschis către conducerea orașului

Înțelegem limitele legii.
Înțelegem constrângerile administrative și deciziile asumate în cadrul instituțional.

Dar dincolo de funcții, hotărâri și proceduri, rămân oamenii.

Celor care conduc astăzi orașul și care au declarat că nu pot sprijini ACSM Ceahlăul din fonduri publice le adresăm un apel simplu și onest:
dacă acest club contează cu adevărat, el poate fi susținut și în mod individual, exact așa cum o fac suporterii de rând.

Nu ca reprezentanți ai instituțiilor.
Nu în numele autorităților.
Ci ca persoane private, care cred într-un simbol al comunității.

Este o invitație la solidaritate, nu o obligație.
Un gest voluntar, transparent și legal, prin contribuții personale, donații sau sponsorizări realizate în nume propriu, în limitele legii.

Pentru că, uneori, diferența dintre indiferență și implicare nu ține de bugete, ci de voință.
Iar Ceahlăul nu are nevoie de promisiuni. Are nevoie de oameni.

Dacă vă pasă, fiți alături de echipă.
Nu prin declarații. Ci prin fapte.

Ceahlăul suntem noi.

---

EXCLUSIV: De ce nu poate fi sprijinit ACSM Ceahlăul de autoritățile locale

 

De ce nu poate fi sprijinit ACSM Ceahlăul de autoritățile locale

Explicații legale, limite administrative și soluții posibile fără încălcarea legii

ACSM Ceahlăul Piatra Neamț se află într-un punct critic al existenței sale, iar explicațiile pentru lipsa sprijinului din partea autorităților locale țin mai puțin de voință și mai mult de cadrul legal strict în care funcționează administrația publică din România. Dincolo de emoție și simbol, cazul Ceahlăului este unul profund juridic.

Insolvența – principalul blocaj legal

Potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, un debitor aflat în insolvență se supune unui regim juridic special, destinat protejării creditorilor și masei credale. În acest context, orice alocare de fonduri publice către un club aflat în insolvență ridică riscuri majore de nelegalitate.

Sprijinul financiar din bani publici poate fi interpretat ca:

• favorizarea unui debitor,

• afectarea intereselor creditorilor,

• utilizare nejustificată a fondurilor publice.

În consecință, autoritățile locale evită orice formă de sprijin direct, nu din lipsă de empatie, ci pentru a nu încălca legea și pentru a nu expune ordonatorii de credite la răspundere personală.

Legea finanțelor publice și riscurile pentru administrație

Legea finanțelor publice locale nr. 273/2006 impune reguli stricte privind utilizarea banului public. Fondurile pot fi alocate exclusiv către entități:

• eligibile juridic,

• stabile financiar,

• capabile să garanteze utilizarea legală și eficientă a sumelor primite.

Un club aflat în insolvență este considerat neeligibil, iar orice finanțare ar putea fi sancționată de Curtea de Conturi, cu imputarea sumelor și posibile consecințe administrative sau patrimoniale pentru decidenți.

Legea sportului nu face excepții

Conform Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000, finanțarea structurilor sportive este permisă doar în condiții de legalitate financiară. Legea nu prevede excepții pentru cluburile aflate în insolvență și nu permite separarea artificială a activităților în interiorul aceleiași entități juridice.

Astfel, ACSM Ceahlăul este tratat ca o singură persoană juridică, iar autoritățile nu pot finanța selectiv doar echipa de seniori sau doar Centrul de Copii și Juniori.

De ce nu poate fi finanțat separat Centrul de Copii și Juniori

O soluție vehiculată în spațiul public a fost finanțarea distinctă a Centrului de Copii și Juniori. Din punct de vedere legal, acest lucru este imposibil atât timp cât centrul funcționează în cadrul aceleiași entități juridice.

Mai mult, o eventuală separare într-un alt ONG ar avea consecințe sportive grave. Regulamentele Federației Române de Fotbal și criteriile de licențiere pentru Liga a II-a impun:

• existența unui centru de copii și juniori afiliat clubului,

• continuitate juridică și sportivă,

• structură unitară.

O astfel de separare ar duce la neîndeplinirea criteriilor de participare, cu riscul excluderii competiționale.

Ajutorul de stat – un risc real și ignorat frecvent

La toate acestea se adaugă legislația europeană privind ajutorul de stat (art. 107 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene). Un club de fotbal profesionist este considerat operator economic, iar sprijinirea sa din bani publici, în condiții de insolvență, poate fi calificată drept ajutor de stat ilegal.

Consecințele pot include:

• obligația de recuperare a fondurilor,

• sancțiuni administrative,

• expunerea României la proceduri europene.

Între bună-voință și imposibilitate legală

În acest context, devine evident că declarațiile de susținere ale autorităților nu pot suplini lipsa unui temei legal. Problema ACSM Ceahlăul nu este una de indiferență administrativă, ci de blocaj juridic acumulat în timp.

Există soluții legale? Variante limitate, dar reale

Chiar și în acest cadru restrictiv, există câteva soluții care pot fi aplicate fără încălcarea legii, însă ele presupun timp, responsabilitate și asumare.

1. Ieșirea controlată din insolvență, printr-un plan de reorganizare realist, rămâne singura cale sigură pentru redobândirea eligibilității la finanțare publică.

2. Atragerea finanțării private – sponsorizări, parteneriate comerciale, investiții – este esențială pe termen scurt și mediu.

3. Implicarea comunității, prin donații, redirecționarea a 3,5% din impozit sau forme de membership, reprezintă o soluție legală, dar dificilă.

4. Reorganizarea juridică ulterioară, inclusiv separarea Centrului de Copii și Juniori, poate fi analizată doar după stabilizarea financiară.

5. Sprijinul indirect al autorităților, prin acces la infrastructură și baze sportive, rămâne singura formă de implicare instituțională posibilă în prezent.

Concluzie

Cazul Ceahlăul arată limpede că, în România, simbolurile sportive nu pot fi salvate prin improvizații sau ocolirea legii. Emoția nu poate înlocui cadrul juridic, iar populismul administrativ nu poate ține loc de soluții reale.

Pentru ACSM Ceahlăul, drumul este unul dureros, dar clar: legalitate, transparență și reconstrucție responsabilă. Fără acestea, orice promisiune rămâne doar o vorbă frumoasă, fără acoperire.

---

Editorial / Analiză
✍️ Dan Eșanu

---

SPECIAL | Ceahlăul, un deceniu mai târziu – lecția ignorată a unui reportaj care a văzut prăpastia

 

În vara anului 2016, când fotbalul românesc părea prea ocupat să-și ascundă rușinile sub preș, o televiziune internațională a făcut ceea ce presa locală și națională nu mai reușea: a pus reflectorul pe eșec. Emisiunea Offside a postului beIN Sports, prin jurnalistul spaniol José Sanchis Caules, invitat atunci la Piatra Neamț de ofițerul de presă al clubului într-o încercare disperată de a mediatiza la nivel internațional situația fără ieșire a clubului de fotbal de sub Pietricica, a realizat un reportaj despre colapsul FC Ceahlăul Piatra Neamț – un club istoric, ajuns simbol al dezastrului administrativ din sportul românesc.

Materialul, difuzat în iulie 2016 și ulterior transcris și tradus pe un blog sportiv local, nu a fost doar o relatare rece a falimentului unui club. A fost o radiografie brutală a unui sistem bolnav, în care promisiunile investitorilor, tăcerea autorităților și abandonul comunității au produs, împreună, o dispariție anunțată.

Reportajul care a spus lucrurilor pe nume

Reportajul Offside a adunat mărturii care, privite astăzi, sună aproape profetic. Angelo Massone, investitorul italian care preluase clubul cu promisiunea salvării, vorbea despre datorii, presiuni și un sistem imposibil de gestionat. Foști jucători ai Ceahlăului relatau despre salarii neplătite, condiții improprii și sentimentul că sunt abandonați într-un experiment eșuat.

Nu era vorba doar despre Ceahlăul. Reportajul folosea cazul Piatra Neamț ca studiu de caz pentru un fenomen mai larg: prăbușirea cluburilor de tradiție din Europa de Est, într-un fotbal în care regulile financiare sunt mimate, iar responsabilitatea este mereu pasată altcuiva.

Pentru publicul spaniol, Ceahlăul era o poveste exotică și tristă. Pentru Piatra Neamț, ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă.

Zece ani mai târziu: istoria bate din nou la ușă

Astăzi, la aproape zece ani distanță, ACSM Ceahlăul, clubul care revendică identitatea, tradiția și sufletul fostului FC Ceahlăul, se află din nou într-un moment critic. Contextul este diferit ca formă, dar periculos de similar ca fond.

Dificultăți financiare, incertitudine administrativă, tensiuni între suporteri și autorități, lipsa unei viziuni pe termen lung – toate acestea creează senzația de déjà-vu. Diferența esențială este că acum nu mai putem spune că nu am știut.

În 2016, prăbușirea FC Ceahlăul a fost explicată, documentată și arătată lumii de o televiziune internațională. Lecțiile au fost clare:

• un club nu poate supraviețui fără transparență financiară;

• banii publici, fără control și strategie, nu salvează, ci amână dezastrul;

• identitatea unui club nu este un bun administrativ, ci o responsabilitate colectivă.

Legalitate versus legitimitate

ACSM Ceahlăul poate fi, din punct de vedere juridic, continuatoarea acceptată a tradiției. Dar legitimitatea nu se câștigă prin hotărâri de consiliu sau comunicate oficiale. Ea se câștigă prin stabilitate, respect față de suporteri și asumarea greșelilor trecutului.

Exact aici se rupe firul istoriei. FC Ceahlăul a murit nu într-o zi, ci într-un proces lent de degradare, tolerat și uneori chiar justificat. Riscul major este ca ACSM Ceahlăul să repete aceeași traiectorie, sub o altă siglă și cu un alt discurs.

De ce contează astăzi reportajul din 2016

Materialul realizat de José Sanchis Caules nu este doar o piesă de arhivă. Este o oglindă. El arată ce se întâmplă atunci când un oraș își tratează clubul ca pe o problemă contabilă și nu ca pe un patrimoniu identitar.

Faptul că, la zece ani distanță, vorbim din nou despre „buza prăpastiei” ar trebui să provoace mai mult decât emoție sau nostalgie. Ar trebui să provoace decizii.

Concluzie: ultima șansă de a rupe cercul

Ceahlăul nu mai are luxul de a eșua încă o dată. Nu pentru că nu ar supraviețui o nouă reorganizare, ci pentru că fiecare prăbușire mai taie puțin din legătura dintre club și comunitate.

În 2016, un jurnalist străin a înțeles mai limpede decât mulți de aici ce se întâmplă la Piatra Neamț. În 2026, întrebarea nu mai este cine va spune povestea următorului eșec, ci dacă orașul este capabil, în sfârșit, să o oprească.

Ceahlăul nu moare dintr-odată. Ceahlăul se stinge atunci când lecțiile trecutului sunt ignorate.

Acum 10 ani, cineva a văzut prăpastia. Astăzi, suntem din nou la marginea ei. Aude cineva?

În 2016, Sportul nemțean de performanță a tras un semnal de alarmă. Nu din orgoliu, nu din opoziție, ci din responsabilitate. A publicat transcrierea unui reportaj internațional care arăta, fără menajamente, cum moare un club istoric atunci când este abandonat de cei care ar trebui să-l protejeze. Atunci, FC Ceahlăul se stingea sub privirile noastre. Am citit. Am comentat. Am trecut mai departe.

Astăzi, la aproape zece ani distanță, istoria bate din nou la ușă. Sub alt nume, cu alt discurs, dar cu aceleași riscuri. Sportul nemțean de performanță avertizează din nou. Întrebarea nu mai este cine are dreptate, ci dacă mai este cineva dispus să audă.

Acest mesaj este adresat autorităților locale:
Ceahlăul nu este un rând într-un buget și nici o problemă de imagine rezolvată prin comunicate. Este un patrimoniu al orașului. Fie îl gestionați cu responsabilitate și transparență, fie veți rămâne în istorie ca martori pasivi ai unui nou eșec.

Este adresat mediului de afaceri din Neamț:
Un oraș fără simboluri vii este un oraș fără identitate. Ceahlăul nu cere pomeni, ci parteneriate reale, predictibile, curate. Dacă nimeni nu își asumă nimic, toți vom pierde.

Este adresat comunității:
Tăcerea nu mai este o opțiune. Indiferența nu mai poate fi scuzată prin oboseală sau dezamăgire. Ceahlăul nu moare într-o zi. Moare atunci când nu mai contează pentru nimeni.

În 2016, un jurnalist străin a spus adevărul despre Piatra Neamț. În 2026, adevărul este deja cunoscut. Diferența o face doar curajul de a acționa.

Sportul nemțean de performanță a tras semnalul de alarmă atunci. O face și acum.
Aude cineva?

---

Editorial semnat

Dan Eșanu 

 https://danesanu.blogspot.com/2016/07/exclusiv-romania-apologia-dezastrului.html

Fotbal : SPECIAL | Copiii – primii care plătesc prețul. Profesorii și antrenorii – profesioniști lăsați fără misiune

 Ce înseamnă dispariția Ceahlăului pentru comunitatea locală

Când un club dispare, nu se stinge doar un nume din clasamente. Se rupe o comunitate, se suspendă destine și se abandonează o generație. Din 26 ianuarie, pentru sute de copii și zeci de profesori din Piatra Neamț, Ceahlăul nu mai este un loc de formare, ci un simbol al unei decizii administrative fără soluție.

Aceasta nu este o criză sportivă. Este o criză de responsabilitate publică.

Un simbol care dădea sens comunității

Pentru mii de oameni, Ceahlăul a fost prima legitimare a apartenenței la oraș. Culorile clubului, stadionul, antrenamentele, meciurile de weekend – toate au construit un ritual colectiv. Dispariția acestui simbol lasă în urmă un gol care nu poate fi umplut prin comunicate administrative sau soluții de avarie.

Un oraș fără repere riscă să devină un spațiu fără memorie. Iar sportul, mai ales fotbalul, a fost una dintre puținele forme de coeziune reală într-o comunitate fragmentată.

Copiii – primii care plătesc prețul

De la 26 ianuarie, pentru copiii legitimați la grupele de juniori, realitatea se schimbă brutal. Nu vorbim doar despre lipsa antrenamentelor sau a competițiilor, ci despre:

• întreruperea unui parcurs educațional construit pe disciplină și rutină;

• pierderea unui cadru sigur în care energia și emoțiile erau canalizate pozitiv;

• confuzie, frustrare și sentimentul că munca lor nu a contat.

Pentru mulți dintre acești copii, Ceahlăul era singurul spațiu organizat în care aveau acces la mentorat, reguli și speranță. Dispariția clubului îi expune riscului de abandon sportiv, dar și de marginalizare socială.

Profesorii și antrenorii – profesioniști lăsați fără misiune

Antrenorii și profesorii nu sunt simpli angajați. Ei sunt formatori de caractere. Din 26 ianuarie, acești oameni se trezesc fără cadrul în care își puteau exercita vocația.

Ani de muncă, planuri pe termen lung, generații crescute pas cu pas – toate sunt puse între paranteze. Impactul nu este doar economic, ci profund profesional și moral: sentimentul inutilității forțate, al lipsei de recunoaștere și al abandonului instituțional.

Ce urmează din 26 ianuarie?

Fără o soluție clară, riscurile sunt evidente:

• dezintegrarea grupelor de copii;

• migrarea talentelor către alte orașe;

• pierderea unei infrastructuri umane greu de reconstruit;

• transformarea sportului juvenil într-o activitate de lux, accesibilă doar celor care își permit alternative private.

Aceasta nu este o pauză. Este un punct de ruptură.

Rolul autorităților: legalitate vs. responsabilitate

Mult timp, administrația locală a invocat strict limitele legale pentru a justifica lipsa unei intervenții clare. În special, s-a invocat Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000, în forma sa anterioară, care restricționa sever finanțarea structurilor sportive aflate în dificultate financiară sau insolvență.

Însă contextul juridic s-a schimbat. În octombrie 2025, Legea 69/2000 a fost modificată tocmai pentru a permite o abordare mai realistă și mai flexibilă în sprijinirea sportului, în special a sportului de utilitate publică și a activităților de formare a copiilor și juniorilor. Noile prevederi fac distincție clară între:

• entitatea sportivă aflată în insolvență ca structură juridică;

• activitatea sportivă de interes public (copii, juniori, centre de pregătire, baze sportive).

Cu alte cuvinte, legea nu mai interzice automat sprijinul public atunci când interesul comunității este evident, iar finanțarea este direcționată transparent către activități eligibile: pregătirea copiilor, competițiile juvenile, infrastructura și personalul de specialitate.

În acest context, problema nu mai este una de imposibilitate legală, ci de voință administrativă și de capacitate de a construi soluții conforme cu legea. Este cu atât mai relevant cu cât, până în prezent, autoritățile locale au finanțat activitatea sportivă preponderent prin mecanismele prevăzute de Legea nr. 350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activități nonprofit de interes general. Autoritățile locale aveau și au în continuare instrumente legale pentru a asigura continuitatea activității sportive pentru copii, chiar și în condițiile unui blocaj la nivelul clubului.

Legea 350 a fost gândită ca un instrument de sprijin punctual, pe bază de proiecte, nu ca o soluție structurală pentru menținerea și dezvoltarea unui club-simbol cu rol educațional major. Dependenta exclusivă de acest mecanism a creat vulnerabilitate, lipsă de continuitate și expunere la blocaje administrative.

Rolul autorităților nu este doar să evite riscuri juridice, ci să apere interesul public. Iar sportul juvenil, educația prin sport și protejarea unui simbol local precum Ceahlăul se încadrează fără echivoc în această categorie.

Lipsa unei soluții nu este o fatalitate juridică, ci o alegere administrativă. O alegere care transmite un mesaj periculos: că munca copiilor, a profesorilor și atașamentul comunității pot fi suspendate fără asumare și fără consecințe imediate pentru decidenți. 

Editorial semnat

Dan Eșanu 

Fotbal liga a 2-a | SPECIAL : Ce pierde o comunitate când dispare echipa ei de fotbal

  

Există orașe care își pierd echipele de fotbal fără ca asta să pară, la prima vedere, o tragedie. Se spune că „este doar sport”, că sunt probleme mai importante, că bugetele trebuie chibzuite. Dar realitatea din tribune spune altceva. O spun copiii îmbrăcați în galben și negru, cu pumnii strânși în aer, și o spun adulții care aplaudă, ridică eșarfe și transmit mai departe o apartenență care nu apare în nicio balanță contabilă.

Ceahlăul nu este doar o echipă de fotbal. Este un liant între generații. În tribunele stadionului, copilul care strigă astăzi numele echipei este continuarea tatălui care a făcut același lucru acum 20 sau 30 de ani. Dispariția Ceahlăului nu ar însemna doar lipsa unui club din clasamente, ci ruperea acestui lanț tăcut de memorie și identitate.

Pentru o comunitate locală, fotbalul are un rol care depășește performanța sportivă. El oferă repere, modele, emoții comune. Creează sentimentul de „noi” într-o lume tot mai fragmentată. Când un copil poartă cu mândrie o eșarfă a Ceahlăului, el nu susține un buget sau o formă juridică, ci o poveste. Una care îi spune că orașul lui contează, că are ceva al lui.

Dispariția echipei ar lăsa un gol care nu poate fi umplut ușor. Nu doar în sport, ci în viața socială a orașului. Mai puține motive de întâlnire, mai puține emoții colective, mai puține amintiri comune. Un oraș fără echipa sa emblematică devine mai tăcut, mai fragmentat, mai lipsit de coeziune.

În acest context, rolul autorităților locale nu poate fi redus strict la respectarea legii. Desigur, legalitatea este esențială. Nimeni nu cere încălcarea normelor sau gesturi iresponsabile. Dar între „nu se poate” și „cum putem face?” există o diferență de viziune. Autoritățile nu sunt doar administratori de bugete, ci și gardieni ai interesului public pe termen lung.

În multe comunități, sportul este tratat ca o investiție socială, nu ca o cheltuială inutilă. Fotbalul înseamnă infrastructură, educație prin sport, prevenție socială, sănătate și apartenență. Înseamnă copii care aleg terenul în locul străzii și părinți care găsesc un motiv comun de mândrie locală.

Ceahlăul a devenit, fără să vrea, simbolul unei întrebări mai mari: ce fel de oraș vrea să fie Piatra-Neamț? Un oraș care își lasă reperele să dispară invocând limite sau unul care caută soluții, parteneriate și strategii pentru a-și păstra identitatea vie?

Fotografiile din tribune sunt mai mult decât imagini de meci. Ele sunt dovada că fotbalul încă trăiește în comunitate. Că există emoție, atașament și speranță. Dacă Ceahlăul va dispărea, nu va dispărea doar o echipă, ci o parte din sufletul orașului. Iar asta este o pierdere pe care niciun comunicat administrativ nu o poate cuantifica.

Dacă Ceahlăul dispare

Dacă Ceahlăul dispare, nu se va stinge doar o echipă de fotbal. Se va stinge un loc în care un copil a învățat, pentru prima dată, ce înseamnă să aparții.

Se va stinge o duminică în care tatăl și copilul au mers împreună pe același drum, purtând aceleași culori. Se va stinge o bucurie simplă, strigată din tribune, fără calcule, fără interese, fără comunicate.

În tribune nu sunt investitori. Sunt copii cu eșarfe prea mari pentru gâtul lor. Sunt părinți care știu că poate nu vor câștiga trofee, dar vor câștiga amintiri. Sunt oameni care, timp de 90 de minute, uită de griji și devin o comunitate.

Ceahlăul a fost mereu mai mult decât fotbal. A fost dovada că Piatra-Neamț contează. Că acest oraș are o voce, o poveste, o emoție care se aude dincolo de munți. A fost locul unde generațiile s-au întâlnit fără să-și dea întâlnire.

Dacă dispare Ceahlăul, copiii vor rămâne fără o poveste locală. Fără un simbol care să le spună: „și de aici se poate”. Vor rămâne doar ecranele, doar idolii îndepărtați, doar sentimentul că lucrurile importante se întâmplă mereu în altă parte.

Un oraș fără echipa lui devine mai rece. Mai fragmentat. Mai singur. Pierde acel „noi” care nu se vede în bugete, dar se simte în inimă.

Poate că legea spune ce nu se poate. Dar viitorul unui oraș se construiește din ceea ce alege să protejeze. Iar Ceahlăul a fost, zeci de ani, unul dintre lucrurile care meritau protejate.

Pentru că atunci când un copil ridică pumnii în aer și strigă numele echipei, nu strigă pentru un scor. Strigă pentru un vis. Iar orașele care își lasă visele să dispară devin doar puncte pe o hartă.

NU E DOAR FOTBAL

Este primul fular.
Prima duminică în tribune.
Primul „noi”.

Este copilul care strigă fără să știe scorul.
Este părintele care știe că nu joacă doar un meci,
ci o poveste care se transmite.

Ceahlăul nu este o cheltuială.
Este identitate.
Este memorie.
Este orașul spus pe nume.

Când dispare echipa,
nu se golește un stadion.
Se golește o parte din oraș.

Legea poate spune ce nu se poate.
Dar viitorul se construiește din ceea ce alegi să aperi.

Un copil cu pumnii ridicați nu cere bani.
Cere un vis.

Iar orașele care renunță la vise
rămân doar locuri pe hartă.

Ceahlăul suntem noi.